Lui Cordel îi plăcea să asculte cartofii prăjiţi




De mic îi plăcea lui Cordel să asculte cartofii prăjiţi
se aşeza în faţa farfuriei cu ochii închişi palmele lipite pe genunchi
toată familia ştia că trebuie să tacă şi satul tăcea
ajunse până la Oraş vorba de liniştea care îi trebuia băiatului
atunci Cordel începea să asculte cartofii prăjiţi:
pârâitul bulbilor ca zorii râcâind noaptea
tulpinile urcând prin pământ precum degetele împletite
ale unor îndrăgostiţi sinceri şi efemeri
simfonia sapelor ruginite spărgând bulgării singuratici de ţărână
în nesfârşite mirări "Uite ce lumină vine anul ăsta din adâncuri!"
suspinele ţăranilor împrăştiaţi pe câmp
"Dragostea e tradare" "Prea sunt cerceii toţi de împrumut" 

"Monştrii tineri ne mănâncă primii"
rostogolitul înfundat al cartofilor în coşuri de nuiele - căpăţâni tăiate ale bastarzilor zeflemitori

Din astea auzea Cordel şi era fericit
iar când el era fericit tot oamenii satuluii mâncau în tihnă erau vii
şi spălau apoi împreună farfuriile în apa râului cântând

Într-o zi a ieşit Cordel în Oraş să vadă cum sunt acolo cartofii prăjiţi
era curios strânsese bani de bilet la clasa întâi
bastarzii străzile monştrii tineri restaurantele 
îndrăgostiţii sinceri şi efemeri
uleiul din tigaie
îl aşteptau în tăcere era ordin de la primărie
dar cartofii prăjiţi din farfuria lui rămâneau muţi
Cordel a dus urechea mai aproape de ei şi-a strâns pumnii pe sub masă
nu se auzea nici măcar un strop din rugina sapelor care de obicei
la el în sat cânta simfonii ciudate dulci şi asurzitoare
i se puse un nod în gât
"Am surzit, mai am puţin şi mor, o să ajung cartof curând!"
după aia îşi aminti înciudat de Zizi care nu se lăsase în căpiţă
"Sau nu mai vor cartofii să-mi vorbească?!"
liniştea din Oraş s-a ridicat pe vârfuri încercând
să prindă şi ea măcar un pic din
cântecul faiomos al ruginei de pe sape
Cordel se lumină la faţă deschise pumnii, îşi promise
că n-o s-o mai scape data viitoare pe Zizi şi zise:
- Cartofii ăştia sunt făcuţi în laborator!

Până seara când Zizi se rostogoli vicleană în vârful căpiţei
sapele satului aşa ruginite cum erau
au făcut Oraşul una cu pământul
cântând simfonii ciudate şi dulci.




2 Responses to "Lui Cordel îi plăcea să asculte cartofii prăjiţi"

Unknown says
3 iulie 2016, 00:19

fain

Liviu Drugă says
1 august 2016, 21:09

Mulțumesc.