Lui Cordel îi plăcea să asculte cartofii prăjiţi




De mic îi plăcea lui Cordel să asculte cartofii prăjiţi
se aşeza în faţa farfuriei cu ochii închişi palmele lipite pe genunchi
toată familia ştia că trebuie să tacă şi satul tăcea
ajunse până la Oraş vorba de liniştea care îi trebuia băiatului
atunci Cordel începea să asculte cartofii prăjiţi:
pârâitul bulbilor ca zorii râcâind noaptea
tulpinile urcând prin pământ precum degetele împletite
ale unor îndrăgostiţi sinceri şi efemeri
simfonia sapelor ruginite spărgând bulgării singuratici de ţărână
în nesfârşite mirări "Uite ce lumină vine anul ăsta din adâncuri!"
suspinele ţăranilor împrăştiaţi pe câmp
"Dragostea e tradare" "Prea sunt cerceii toţi de împrumut" 

"Monştrii tineri ne mănâncă primii"
rostogolitul înfundat al cartofilor în coşuri de nuiele - căpăţâni tăiate ale bastarzilor zeflemitori

Din astea auzea Cordel şi era fericit
iar când el era fericit tot oamenii satuluii mâncau în tihnă erau vii
şi spălau apoi împreună farfuriile în apa râului cântând

Într-o zi a ieşit Cordel în Oraş să vadă cum sunt acolo cartofii prăjiţi
era curios strânsese bani de bilet la clasa întâi
bastarzii străzile monştrii tineri restaurantele 
îndrăgostiţii sinceri şi efemeri
uleiul din tigaie
îl aşteptau în tăcere era ordin de la primărie
dar cartofii prăjiţi din farfuria lui rămâneau muţi
Cordel a dus urechea mai aproape de ei şi-a strâns pumnii pe sub masă
nu se auzea nici măcar un strop din rugina sapelor care de obicei
la el în sat cânta simfonii ciudate dulci şi asurzitoare
i se puse un nod în gât
"Am surzit, mai am puţin şi mor, o să ajung cartof curând!"
după aia îşi aminti înciudat de Zizi care nu se lăsase în căpiţă
"Sau nu mai vor cartofii să-mi vorbească?!"
liniştea din Oraş s-a ridicat pe vârfuri încercând
să prindă şi ea măcar un pic din
cântecul faiomos al ruginei de pe sape
Cordel se lumină la faţă deschise pumnii, îşi promise
că n-o s-o mai scape data viitoare pe Zizi şi zise:
- Cartofii ăştia sunt făcuţi în laborator!

Până seara când Zizi se rostogoli vicleană în vârful căpiţei
sapele satului aşa ruginite cum erau
au făcut Oraşul una cu pământul
cântând simfonii ciudate şi dulci.




Uimitoarea istorie a lui Şabbatai Mesia - Andrei Cornea






Nu fac aşa deobicei, dar mai întâi voi descrie în câteva cuvinte ceea ce mi-a creat mie un oarecare disconfort citind cartea lui Andrei Cornea. Şi anume, structura ei, felul în care autorul a ales să îşi ambaleze "marfa", să îşi expună mesajul. Deşi se numeşte "roman istoric", evenimentele din secolul 17 sunt povestite de un personaj aflat în anul 1923. Maniera şi pretextul interacţiunii dintre cele două secole sunt viabile şi, într-un fel intrinsec, susţin ultima - în ordine cronologică - teză, uimitoare şi ea, a romanului. Ceea ce m-a sâcâit deseori pe mine citind despre aventurile lui Şabbatai Mesia a fost potenţialul uriaş al acestora de a deveni o carte axată strict pe viaţa celui care a pus bazele noii secte. Faptele din secolul 17 petrecute în bazinul Mării Mediterane, parte inventate, parte dovedite documentar, sunt relatate, în oraşul Tesalonic, de Akif Efendi, un evreu convertit la islamism, pe un ton implicat (foarte implicat!) , dar, de cele mai multe ori, foarte concentrat, dând uneori senzaţia cititorului că i se povesteşte un film pe scara blocului, în timp ce prietenul care a fost la cinema se mai întrerupe din povestit vorbind cu iubita la telefon sau spărgând seminţe în dinţi. Exagerez, evident, de dragul comparaţiei, :) dar frustrarea rămâne pentru cei care vor sesiza filonul narativ exploatat parţial.

Dacă nu veţi trăi senzaţia aceasta a mea, ca şi când ai sta într-o maşină cu motor puternic folosit la jumătate, şi care oricum nu a fost atât de puternică precum aţi putea crede din cele "câteva" cuvinte dedicate ei, veţi descoperi o carte cu grijă scrisă şi cu pasiune. Are suspans, coerenţă, cursivitate (pe cele două planuri, dar şi împreună), referinţele istorice şi culturale nu doar că abundă, însă vin la momentul potrivit pentru a detalia nişte realităţi străine multora dintre noi. Dacă romancierul să zicem că nu excelează de fiecare dată în redarea atmosferei unui dialog, unui eveniment, Andrei Cornea este un foarte bun "încadrator". Erudiţia profesorului şi cercetătorului Cornea funcţionează perfect când trebuie să îşi susţină personajele, bine conturate, încadrându-le într-un context istoric, social, politic şi, nu în ultimul rând, psihologic.

Personajele, de la cele mai mărunte până la cele principale, sunt purtătoarele unor idei, unor doctrine. În fond, dincolo de orice construcţie diegetică, "Uimitoarea istorie a lui Şabbatai Mesia" taie fin, cu grijă, dar categoric în carnea credinţei religioase. Nu vă avântaţi zâmbind ironic cu gândul la "desfiinţarea" cultului mozaic. În subsidiar, critica romanului vizează toate doctrinele. Rabinul şi cabalistul Şabbatai Ţevi, personaj real născut în 1626, este reprezentantul unui concept: fanatismul. Fanaticii trag după ei mase, ducându-le în zone altădată absolut interzise, aşa cum face tânărul şi excentricul rabin. Zelul excesiv poate deschide porţi, dar le şi poate închide, provocând pagube uriaşe, ireparabile. Aceasta e, în viziunea mea, ideea principală a cărţii: cum credinţa, religioasă sau politică, sau de oricare fel, poate genera fanatism, cum un concept modelează psihicul, supune politica sau se subjugă ei în tentativa neobosită de a deveni dominant, victorios, unic: vezi Creştinismul, Islamismul, Hitlerismul, Comunismul etc. Romanul reprezintă aşadar şi o uimitoare istorie a unei idei (nu spun care).

Şabbatai Ţevi parcurge aproape întregul, tipicul traseu al unui mesia. A fi salvator, a fi mesia înseamnă a te prezenta ca diferit de ceilalţi, mai puternic, mai revoltat, mai deştept, mai creativ, mai... de pe altă lume şi, obligatoriu, posesorul adevărului unic.

Pentru răsturnările de situaţie şi pentru dezbaterile ideologice şi culturale clar prezentate, "Uimitoarea istorie a lui Şabbatai Mesia" este o carte care merită citită mai ales de cei deschişi la minte (n-am zis atei!) şi fani ai istoriei ideilor şi mentalităţilor. Cred că toţi ceilalţi fanatici, în afară de ai lui Şabbatai, vor găsi volumul lui Andrei Cornea un pic... ofensator, ceea ce mie îmi place extrem. 


Uimitoarea istorie a lui Şabbatai Mesia - Andrei Cornea. Humanitas, 2015.