Ploaie pentru toţi hipopotamii mei




Printre stropi cu umbre daţi

Trec hipopotami înaripaţi

Şi mă glumesc cu vorbă grea

De nori sexoşi pe duşumea

Când ei se culcă vis uscat

Şi se întreabă de-i păcat

Să plouă lins cu veche iarbă

Din ce pun eu poveşti în barbă

În barbă udă, barbă umbră

În care creşte doar leurdă

Căci d-aia - şi rămâne între noi -

Miroase ploaia-a usturoi)

(fragment)


Primul interviu "Două Poteci"


Mihai: După ce stabilim locaţia şi personajul – acesta e cel mai dificil de fixat, pornim la drum. Nu avem scenariul în minte… doar Personajul şi Locaţia. În timpul sesiunii foto, lucrurile încep să se lege. Ne consultăm mereu asupra locurilor şi cadrelor… Care ar fi mai spectaculoase, mai de impact. Dacă voiam să fac doar poze, mă duceam singur…
Liviu: Pe de altă parte, în timp ce ideea povestirii pe care vreau să o scriu începe să se concretizeze la mine în cap i-o spun lui Mihai, pentru ca el să “scormonească” singur prin intermediul aparatului foto ce îi oferă natura. El vede prin lentilă ceea ce eu nu pot vedea. Asta e partea lui. Chiar şi la finalul unei zile de fotografiat de dimineaţa până seara nu avem clar întregul fir narativ. Ne întoarcem acasă şi începem să mergem fiecare pe “poteca” lui, explorând şi folosind la maxim experienţele de la locul în care am fotografiat. Cum ziceam, poate părea complicat, dar noi ne-am obişnuit cu aceste etape, ele vin natural…
Mihai: Chiar şi acolo, când lucrăm la faţa locului, nu vorbim prea mult. OK, este evident că vedem lucrurile destul de asemănător, dar ne şi lăsăm fiecare în voia creaţiei.
Liviu: Mai exact, doar el lucrează la faţa locului, fotografiind, eu mă uit şi caut ideea, detaliile, care să nască povestirea şi i le spun lui. 
(fragment)

Interviul a fost acordat siteului www.bookuria.info şi îl găsiţi integral aici.