Ultimul teritoriu sexual, ultimul război



(Aşa începe o nuvelă. Sau roman. Am ideea, care mi-a venit în timp ce spălam vasele azi de dimineaţă. Am titlul, la care am muncit niţel. Nu e aberantastică 100%. Deci e o schimbare de stil. Îmi mai trebuie timp să o duc mai departe.) 

Ca de obicei, îmi beau cafeaua la barul din colţ. E încă devreme, soarele se chinuie să treacă peste blocul turn în care se oglindeşte, strâmb, intersecţia. În staţia de autobuz nu e nimeni, dar atenţia îmi e atrasă, ca în fiecare dimineaţă, de semnul făcut cu vopsea galbenă pe banca de metal. Pe trotuarul celălalt, trece paşnic un grup mic de lesbiene. Două se ţin de gât, una cară o cutie plină cu apă minerală... sau plată? După mişcarea pletelor celei mai scunde dintre ele, deduc că a început să bată vântul. Dacă nu le-ai fi văzut armele legănându-se la cingătoare, nici n-ai fi crezut că războiul începuse de atâta amar de vreme. În spatele tejghelei, domn' Nica, un fost profesor de teologie, tatuat pe ambele braţe, îngână melancolic melodia stinsă de la radio. Şterge lama lată a cuţitului cu o cârpă murdară şi îşi lasă câteodată capul într-o parte, cu pleoapele aproape închise. De 3 luni nu a mai avut bani de gloanţe, dar încrederea pe care o are în cuţitul lui uriaş îl face foarte periculos - toată lumea îl ştie de frică. Şeful unei bande de gay-i, cam palavragiu de felul lui, l-a atacat acum câteva nopţi în gangul din spate, iar de atunci şeful tace, rece, aruncat pe maidanul din vestul oraşului de doi dintre ciracii săi. La asta mă gândesc acum, la maidanul împuţit şi la palavragiul ăla, care nu mi-a plăcut niciodată, fie vorba între noi. Mai sunt câteva minute până când încep luptele şi trebuie să mă hotărăsc: îi plătesc cafeaua lui domn' Nica sau încerc să-i iau cuţitul. Deocamdată mă concentrez pe gustul cafelei... E poşircă, dar poate să fie ultima.   


0 Responses to "Ultimul teritoriu sexual, ultimul război"