Max, pe jumătate Socrate


           Îl întânisem pe Max în ultima zi a târgului de umbre. Fusese acuzat de mai multe lucruri, printre care cele mai grave erau “conspiraţie la adresa comunităţii locale” şi “greva lătratului”. Stătea nepăsător legat de un copac subţire şi pe jumătate uscat. Nu îl păzea nimeni, dar nici el nu părea să se gândească la vreun plan de evadare. Moţăia tolănit, jumătate la umbră. M-am aşezat lângă el, atent să rămân totuşi în soare. Am intrat târziu în vorbă, după ce m-a întrebat dacă am nişte apă la mine. I-am dat, nu mi-a mulţumit, apoi şi-a văzut de toropeala lui.
          După câteva minute, timp în care nimeni nu se interesase de umbra pe care o aveam eu de vânzare, dulăul mi s-a adresat pe un ton răguşit, tot cu ochii închişi:
         - Te uiţi la mine ca la un fraier, nu? Crezi că aş putea să fug oricând, dacă aş vrea, că pot să smulg copăcelul ăsta imediat... Da, şi?... Crezi că asta rezolvă problema?
         Eram eu prea supărat ca să-i răspund. Oricât aş fi scăzut preţul umbrei mele, lumea se uita la ea cu atenţie şi trecea mai departe.
         - Ai auzit de Socrate?, a mai mormăit el după câteva minute. Mai dă nişte apă...
         De data asta s-a ridicat el şi aşa a început aventura. Cum a intrat în umbra mea, dulăul a sărit ca ars înapoi, rupând copăcelul de la rădăcină.
         - Băiete, n-am văzut în viaţa mea umbră mai plină cu apă. Să ştii că zeii te-au adus lângă Max... Hai, avem treabă.
         Dintr-o muşcătură a tăiat lanţul şi a pornit prin piaţa a aglomerată spre ieşirea din oraş. L-am urmat în tăcere. Nu ştiam de ce, poate că simţeam că numai o minune mă putea salva.
         De atunci au trecut aproape două săptămâni şi eu stau să îl păzesc pe Max cum doarme. De două săptămâni doarme neîntors, zi şi noapte. Din când în când recită versuri stranii şi munţii din jur le repetă în şoaptă.
         - Treaba ta este să mă păzeşti cât dorm, mi-a zis înainte să se întindă printre stânci. Tu să nu te culci şi ţii munţii departe de mine. Dacă vreunul îndrăzneşte să se apropie prea mult, să pui fără frică umbra ta pe el.

(text inspirat de indiferenţa tolănită a lui Max, caucazianul de la Pensiunea Soarelui, din Şirnea)



0 Responses to "Max, pe jumătate Socrate"