Jurnal cu "Două Poteci"

"După un mic dejun sănătos – doar nu am luat degeaba cârnaţii şi alte bunătăţi din piaţă -, pornim. Ne ia ceva timp până încărcăm maşina cu echipamentul şi piesele de şah. Acum, dimineaţă, le spun pieselor, pentru prima dată, „animale”. Şi cam aşa le-am zis tot timpul de atunci. Am povestit într-o altă postare pe blog că le-am numit aşa pentru că „piese” sună foarte sec, netru, iar ele sunt – aşa le simţim noi – nişte personaje vii, care au un rol important în povestirea noastră. Ele ne însoţesc – dacă mi se permite comparaţia – în calitate de co-autori ai actului nostru artistic. Prin aceste obiecte, aşa cum s-a întâmplat şi cu valiza, şi cum vor mai fi, noi recreăm o lume. Nu este vorba doar de muntele frumos înzăpezit, nici de luminişul dintre brazi acoperit cu zăpadă, ci, prin obiecte (curând şi prin oameni) noi propunem instaurarea unei noi perspective asupra acestor locuri. Le re-valorificăm potenţialul, esenţa. Asta ne-am propus să facem cu Două Poteci, să explorăm creativ lumea care se află sub nasul nostru, prin modificarea neabuzivă a unui decor, al unui spaţiu considerat într-atât de „banal” încât şi-a pierdut, în mintea majorităţii, capacitatea de fascinaţie. Şi, aşa cum am mai spus, curând veţi avea ocazia să ne şi însoţiti în cadrul unor ateliere pe care le vom organiza începând din 2014."

Acesta este un fragment din jurnalul de la Bran (Braşov), acolo unde am fost în decembrie, anul trecut, să realizăm cea de a 2-a povestire pentru "Două Poteci", povestire pe care o puteţi citi aici ("Ecoul Marilor Iubiri")

Jurnalul complet se poate citi aici.





0 Responses to "Jurnal cu "Două Poteci""