Cozonacul cu miez de noapte

           Un cozonac cu miez de noapte îi puse mumă-sa în desagă, ca să aibă copilul de drum dis-de-dimineață. Ştia că ăsta îi plăcea cel mai mult... Nimeni nu îl făcea mai bun ca ea. Mezinul merse ce merse până când, nu mult după amiază,  îl cuprinse osteneala. Se opri la prima răscruce din lungul său drum şi scoase din pungă cozonacul cald încă. Îl mâncă pe tot, în afară de Lună, pe care o scuipă pe marginea drumului, în şanţ, alături de celelalte, multe stinse, lăsate acolo din călătoriile lui mai vechi. Apoi, ca de fiecare dată, se porni flămând înapoi spre casă, unde mumă-sa pregătea de zor miezul de noapte al cozonacului pentru zilnica neplecare din casa părintească a singurului fiu care îi rămăsese alături. Nimeni nu îl făcea mai bun ca ea.