Prinderea şi sfârşitul tragic al scaunelor evadate

         - Să jucăm cu cărţile pe masă, zise la mişto cel mai zdravăn, cel mai bine încleiat dintre scaune. Erau patru, toate fugite din primul rând al sălii de teatru. 
           Când, peste două ore, actorii au năvălit bocnă în bucătăria din spatele cinematografului, un singur scaun mai avea câteva bucăţi de tapiţerie atârnate pe el. Scauna, care era şi cea mai tânără din ei, complet goală, a izbucnit în plâns la vederea actorilor:
              - Eu le-am zis că nu joc pe dezbrăcatelea, că eu multă şcoală n-am… 
                Pentru că a recunoscut prima, scauna a fost iertată. Celelalte scaune, masculi feroce şi tot cu planuri de evadare în cap, au fost puse pe foc. 
                 Fusese cea mai grea iarnă din ultimii 20 de ani, iar actorii jucau îmbrăcaţi în costume de oameni de zăpadă, în faţa unei săli de teatru mereu goale, din care, iată, şi scaunele fugeau în căutarea unui loc mai cald.