Orb la orb nu-şi coase ochii


sictirul ăsta guturându-se ca
o noapte lătrăţoasă-lăţoasă
bea apă aşa de zgomotos
de l-aud din dimineaţa următoare

i-aş pune focul pe urme
să-i crească orice drum pe sub zgardă
şi i-aş mai adulmeca lumina
în locul lui
dacă n-ar trebui să mă scoată
în fiecare zi prin parc
la plimbare

şi mamă, mamă, ce mi-l mai alerg