Când şi-a dat seama că o urmăreşte ghinionul, a început şi ea, din simplă răzbunare, să facă acelaşi lucru. Nu se mai îmbrăca niciodată la fel. O nouă zi, o nouă înfăţişare... Chiar o nouă personalitate, însă odată la două zile. Transformată mereu, îi era mai uşor să-şi urmărească ghinionul. Unde se ducea el, hop şi ea cu răzbunarea târâş prin tufişuri, prin canalele oraşului, pe după colţuri, ptin tomberoane. "Sunt umbra ghinionul meu, bă... Cine mai e ca mine?" îmi spusese într-o seară radiind de mândrie, în timp ce se degiza într-o femeie frumoasă şi norocoasă.
Written on vineri, 10 mai 2013 by Liviu Drugă
Pe urmele ghinionului
Filed Under:
Aberantastice
0 Comments
Abonați-vă la:
Postare comentarii (RSS)
0 Responses to "Pe urmele ghinionului"
Trimiteți un comentariu