Pe urmele ghinionului


Când şi-a dat seama că o urmăreşte ghinionul, a început şi ea, 
din simplă răzbunare, să facă acelaşi lucru. Nu se mai îmbrăca niciodată la fel. O nouă zi, o nouă înfăţişare... Chiar o nouă personalitate, însă odată la două zile. Transformată mereu, îi era mai uşor să-şi urmărească ghinionul. Unde se ducea el, hop şi ea cu răzbunarea târâş prin tufişuri, prin canalele oraşului, pe după colţuri, ptin tomberoane. "Sunt umbra ghinionul meu, bă... Cine mai e ca mine?" îmi spusese într-o seară radiind de mândrie, în timp ce se degiza într-o femeie frumoasă şi norocoasă.

0 Responses to "Pe urmele ghinionului"