Texte pe zid (Din jurnalul unui căpcăun)



            După cum se ştie, la noi în oraş se scrie mult pe ziduri şi pe pereţi. Nu ştiu de când o fi textul ăsta pe blocul nostru. Poate nici ieri nu l-aş fi băgat în seamă dacă nu se strica maşina gunoierilor la noi pe alee. Până au reparat-o, am fumat o ţigară cu şoferul, băiat tânar, student la Agronomie. El se rezemase de zid foarte aproape de text, aşa am văzut, printre porcării şi caricaturi de tot felul, cuvintele scrise mărut, de mână, cu vopsea, pe o suprafaţă cam cât un A4: Am bătut drumul cu biciul bătrân, chiar înainte de a ajunge în faţa cireşului. Vorbele copilului au fost adevărate, la răspântie au răsărit toate umbrele fructelor. Nimic nu am mai văzut atunci, ochii s-au coborât în miezul întunericului. A fost rău şi rece, pielea s-a întors împotriva mea. M-am întors împotriva ei.
            Apoi mi-am adus aminte că mai văzusem, din autobuz, stând la semafor, cu vreo lună în urmă, ceva scris tot despre un cireş şi pe gardul şcolii, într-un colţ, spre intrarea profesorilor. Cum era frumos afară şi neavând chef să mă întorc la computerul în care mă lupt de trei zile cu romanul meu, m-am dus să caut pe gardul şcolii, care e mâzgălit de la un capăt la celălalt. Şcoală de cartier, deh... În centru, nu scrie nimeni pe gardul din faţă... Am găsit repede. Aceeaşi grafie, la fel de măruntă şi de îngrijită. “Am împărţit cireşul în două întâmplări. Una fericită şi alta tristă. Vorbele copilului au ieşit atunci pure şi blânde. Povestea se anunţă lungă precum o umbră. Trebuie să îmi fac rost de o desagă din nechezaturi de cai albi”
            E ceva de urmărit aici. Clar! Trebuie să mai caut prin oraş. Dar cum?
        ... Asta în cazul în care nu găsesc o strategie să pun romanul cu botul pe labe şi să îl termin cât mai repede.    



0 Responses to "Texte pe zid (Din jurnalul unui căpcăun)"