Urmărirea generală e oarbă ca Şarpele


un tip şi-a furat singur pălăria
s-a dat imediat în urmărire generală
pălăria şi-a scos fesul în faţa acestui paradox
şi umblă în capul gol printre stropii de ploaie
care nu sunt decât nişte
mici detectivi particulari

aş putea să fiu chiar eu tipul ăla
dacă nu vrei să fii tu, Noapte!
căci te întreb:
dacă veşnicia nu e decât un fotoliu
în care fiecare secundă citeş
te încolăcită
câte o carte despre mine
cât timp eu trăiesc în câte o carte despre
fiecare secund
ă în parte?

nu-mi răspunde, încolăceşte-te şi
- Împuiază-mă, Noapte, copiii tăi
m-au citit deja!

câteodată se opresc copiii
ei dansează cu mine
şi cu gulerele ridicate
până sus la titlu
uneori mai uită ei paşii
alteori nu mai uit eu să mă opresc

c
ând n-am dansat
am mărşăluit cu şerpii prin ploaie
toate năbădăile îi apucau
dădeau din coadă şi se scuipau unii pe alţii
învăţaseră să înjure numai cu "s"
se luptau să le treacă timpul mai iute
se ungeau cu apă de ploaie
şi strigau timoraţi
- Împuiază-l, Noapte, tatăl nostru
ne-a scris deja un roman poliţist cu zâne
şi un roman aberantastic o să ne ameţească la ţărm
când îl vom lăsa acolo singur

- Uroborus, Uroborus, nu pleca, tipule!
mai avem multe drumuri de şerpuit,
vom ajunge, uite, după întâia curbă
şi vom aduna toată apa de ploaie
din pădurile copilăriei tale
cu detectivii ei care-şi ţin gulerele ridicate ca Humphrey Bogart
din gulerele lor vom face o pălărie mare, mare
ca o corabie răsturnând oceanul cu fundul în sus
pentru că ochiul nostru doar în ochiul tău
ne vede departe

Urmărirea generală e oarbă ca Şarpele. 

(first draft)

0 Responses to "Urmărirea generală e oarbă ca Şarpele"