Tămăduitoarea

La început a fost doar un personaj prăpădit, insignifiant, care apăruse doar ca să fac un contrast cât mai puternic pentru altul. Şi ieri dimineaţă m-am trezit că, fără să îi crească proporţia ca text, devenise mult mai important. Bine, mi-am zis, dacă personajul ăsta numit doar "Iubita", care e descris ca fiind urât fiziceşte, s-a zbătut atât în subconştientul meu pentru un loc mai în faţă în carte, atunci trebuie că e ceva important cu el. Aseară, pe o vreme vântoasă, rece şi cu ploaie - ce mai?, o belea - am mers o staţie de tramvai pe jos. Pe la mijlocul distanţei s-a ivit de aiurea textul de mai jos, evident într-o formă brută, ce a trebuit lustruit apoi. Ea este "Tămăduitoarea", iubita  bodyguardului de mall, femeie mică şi urâtă, pe care mama lui nu o putea suferi, chiar dacă balcâza era subordonata ei într-un magazin de haine din acelaşi mall. Fragmentul face parte, bineînţeles, din romanul în lucru "Concert în Si Bemol pentru Câinele Pământului".   


„Şi femeii acesteia neasemenea în darurile ei de lecuire i se vor umfla, i se vor lungi şi i se vor întări toate cele trebuincioase bărbatului acela, după toate rănile şi după toate nevoile lui. Căci, fără ştiinţa şi voia lui, simţirile îi vor fi fost luate şi mistuite de femeile rele de muscă şi mişele până în măduva oaselor, care doar trupul lui îl vor dori de departe, dar nu se vor lăsa în nicio vreme nici la dorinţa, nici la supuşenia lui, ci doar cu ochii, tot de după colţuri, ele îi vor tăia cu foc iute carnea bărbatului în frumuseţile şi mândreţile ei. Căci de asta vă spunem, mare laudă să punem în vorbă pentru femeile balcâze şi neterminate, zbârcite, mioape şi coţuroase, întrucât numai din rândul lor vor apărea Tămăduitoarele, doar ele, cele pregătite cu apa lor călduţă şi tainică dintre coapse şi cu formele lor divine, doar ele vor putea să vindece la bărbaţi arsura din ochii femeilor rele de muscă şi sugrumate de sloboda gură a lumii. Şi după ce Tămăduitoarea va coborî toată frumuseţea din ceruri peste trupul ei şi de acolo o va zbate nepământeşte peste trupul vlăguit al bărbatului, scoţându-l din negrul morţii, dar şi fericindu-l cu nurii ei fierbinţi şi nemaiîntâlniţi, ea va pleca pentru totdeauna din această lume a patimilor dulci-amare, lăcrimând adânc, în mijlocul celei mai mari bucurii de care trupul lui va fi cuprins chiar atunci şi după care el va tânji până dincolo de bătrâneţi. Deci Mare Laudă Ţie, Tămăduitoareo!”

0 Responses to "Tămăduitoarea"