Genele ondulate ale ciclopului

Majoritatea sunt scrise pe telefon, maxim două - pe computer, direct în caseta update status a FB-ului, unde au şi fost postate imediat.  Cum am văzut că s-au adunat în ultima vreme, am zis să nu se piardă, dintr-un minim respect pentru acele mici întâmplări. :) Pe unele le-am mai modificat, schimbându-le sensul iniţial, pe altele le-am clarificat (dacă "a clarifica" e cel mai potrivit  cuvânt), înainte de a le pune aici. 
Bune, rele, am numit aceste jucării fără pretenţii "Genele ondulate ale ciclopului". (Ştiu, e un titlu foarte bun!) 

Later edit: titlul a fost considerat drept "frumos" şi de  Emil Brumaru, pe FB.

Filtrul tău

Vezi tu bălăriile astea
atât de aproape
atât de frumoase,
de nemaivăzute,
de aiuritor-mirositoare,
iubito?

Există pentru că
eu am tras pe nas
toate prafurile

erbicide din lume
şi-am început să put
a buruieni.

Pune-mă departe deci
într-un ghiveci. 

Somn

Am trecut printr-un val
care m-a împărţit în două
una a luat-o înapoi
cealaltă mă trage
spre prima

Surfingul e mai greu la deal
cu patul uitat nedormit
în casa părinţilor mei

Mefistotelică 1

Dintr-o găleată cu apă sărată şi plină
Se întreba un gând de rechină:
"Oare menghina să fie de vină
Că plânge aşa de mult o bormaşină?"

Mersul-lumină

am nişte poteci de noapte transparente,
dacă nici tu nu mă chemi
nici eu nu te strig.
vom fi ca ursul şi vânătorul:
din aceeaşi poveste.

Ultima felie de tort

Aşa îmi e de târziu
încât toate cuvintele îmi cântă
celelalte cuvinte.

La sfârşit e mereu

un pic mai devreme.

Riffuri de apropiere 

sunt iernile tot mai neclare
îmi pun la încercare 

corzile de chitarerăstoarnă departele 

cu aproapele în jos
fix acolo 

unde m-am născut
acolo mă duc
să acordez iernile
între ele

vom cânta ceva mişto

cu aproapele în sus

În drum spre poştă

Hai să ne împachetăm singuri
Eu mai am nişte sfoară rămasă-n tavan
Tu, nişte adrese de la satul crescut sub zăpadă
Om găsi noi nişte poştaşi cool să ne ducă
Pe unde am mai fost
Înainte să ne facem bibelouri

Mefistotelică 2

Vrei să fii cea mai stafidă barocă
Dintr-o gustoasă şi elegantă cocă,
Pe care s-o facem cozonac, în parte,
Şi-apoi să-l mâncam amândoi cu lapte?

Curgătorul

Chiar ştiu nişte lucruri mărunte
Ţi le las pe masa din bucătărie
Sub lupă
Foloseşte-o,
Sparge-le cu ea

Să nu se facă mari
Ca bulgării de zăpadă
Iar eu să trebuiască din nou
Să-mi pun nas din morcov
Şi lupa pe cap.

Sunt apa din sângele tău.

Mefistotelică 3

Pe faianţă-mi cresc urme de veveriţe
ca nişte viforniţe. Se dau şcolăriţe
Şi-orice notă le-aş pune peste gemul de mure
Ele mă tot mută cu bucătăria în pădure.

Vis de şpiral

Sunt ultima furtună din capul meu
îmi vine să mă beau cu douã tuburi de gheaţă
printre două cuburi de aţă
uscate pe-o dungă de fileu
căci sunt ultima tornadă din primul Mereu.

Talpa-Iazului

Ce candoare, ce candoare!
Vine Dracul pe cărare
Şi se-ntreabă de sub salbă
De ce e zăpada albă

Şi, dacă, scursă pe zăplaz,

Ajunge până la mă-sa în iaz.

Profesionistul singuratic

Ninge senzual-asimetric

ca o primăvară trezită din somn
să crească nişte oameni
de zăpadă
serioşi-curajoşi
cu care să beau nişte ţuică de prune
fiartă
şi-apoi să le-arăt eu cum
se ninge profesionist.