L-am
învăţat pe Rahan să facă din nori de furtună clătite, să copieze Biblia pe
boabe de orez, să croşeteze pulovere din iţele încurcate ale politicii şi să
închidă toate blogurile proaste, acest ultimă îndeletnicire făcându-i o reală plăcere.
Dar cuprins
de un extaz fără margini e când îl las să se joace cu aspiratorul – i-am arătat
câteva şmecherii într-o seară şi de atunci n-am mai scăpat. Tremură fiecare fibră pe el şi mă priveşte
emoţionat când îi pornesc maşinăria. Oricât l-aş ruga însă, nu se poate abţine
şi începe să plângă. Lacrimi de mulţumire bat darabană zdravănă pe muşchii lui metalici,
zbârlindu-mi timpanele în ultimul hal. Trebuie să ies cât pot de repede din
sufragerie, aşa de tare îi bubuie lacrimile pe pectorali.
Sunt în
stare să îndur multe de dragul lui, aşa că am comandat căşti antifonice pentru
mine şi toţi vecinii mei de bloc să ni le punem când se maimuţăreşte el cu aspiratorul. Cât timp simpaticul
sălbatic se bucură de aceste distracţii pe care le-am scornit numai şi numai
pentru el, îi şterpelesc cuţitul de la brâu - altfel nici să îl ating nu mă lasă. Doar cu acel instrument am putut să îi sap lui
Rahan o grotă confortabilă în coala A4 (80 g/mp), aceeaşi în care l-am găsit împachetat
pe treptele din faţa blocului meu în urmă cu foarte mulţi ani.
Acum, după
666 de ani de la prima noastră întâlnire pe trepte şi de râcâit aproape zilnic
pe hârtie, am reuşit să îi fac şapte încăperi complet utilate şi o grădină
suspendată. Mâine este ziua lui şi abia aştept să îi dăruiesc noua locuinţă.
Deci cine e
interesat de asemenea grote, să mă caute pe email. M-am decis: eu nu-i mai
dau cuţitul înapoi lui Rahan. Iar pentru asta sunt dispus chiar să îl las pe sălbatic în grotă cu tot
cu aspirator. Dar dacă va continua să plângă după cuţit şi în aceste condiţii, pot să
comand pe net - abia am descoperit - un plic izolat fonic.
_______
First draft
