oricât mi-aş dori


oricât mi-aş dori
nu pot trece peste coincidenţe
le înghit cu multă apă
stoarsă din timpul meu
peste timpul altora

uneori înghit doar oameni şi scuip
timpul meu printre dinţii lor

dacă mă doare burta
ies pe stradă şi le sparg ceasurile
cu poveşti ca să înţeleagă
oamenii limbile
ce-au dat
limbile ce-au luat

oricât mi-aş dori
nu pot trece peste sfârşituri
le beau cu multă gheaţă
ca prin paharul cu fundul în sus să văd
sfârşitul meu stors peste
sucul lor de sfârşit

ne distrăm.

uneori beau doar oameni şi le vomit
sfârşitul imprevizibil peste
coincidenţele numărate în cea mai veche 
zi de inventar

dacă mă ia de cap
ies în stradă şi le povestesc    
ce trebuie să NU înţeleagă din viaţa lor
iar ei se îmbată din adevărurile mele răsturnate

şi se întorc mereu pe trei cărări  
să mai ceară un rând
pe datorie

trecem, ne distrăm.

2 Responses to " oricât mi-aş dori"

Anonim

La multi ani!

Liviu Drugă says
24 septembrie 2012, 09:15

Mulţumesc.