- Tanti, tanti, nu ne spuneţi şi nouă care e treaba cu liniştea asta? Vă rugăăăm, explicaţi-ne... O miştocăreau în cor şi în mare veselie greierii pe Furnică. Apoi şi-au văzut de cântatul lor, care cu instrumentele dezacordat-răvăşite, care cu vocile răguşite, când mai tare, când mai încet, alandala... Mare zarvă, mare veselie!
Greierii nu ştiau însă că Furnica, aşa măruntă şi plăpândă cum era, căra bob cu bob lângă ei toamna. Şi în fiecare bob stătea tăcerea coaptă, gata să explodeze în mii de explicaţii.
(second draft)
Written on joi, 23 august 2012 by Liviu Drugă
Tăcerea coaptă
Filed Under:
Aberantastice
0 Comments
Written on miercuri, 22 august 2012 by Liviu Drugă
Hotii de actori (fragment)
Filed Under:
Hotii de actori (fragment)
0 Comments
Acum mulţi ani am început să scriu o piesă de teatru, Hoţii de actori. Din multe şi variate motive, am părăsit-o. Mă gândesc să mă întorc la ea zilele astea. Linia aberantastică din proza scurtă se păstrează şi aici, însă este mult mai subţire. Un scurt fragment. Leo este mâna dreaptă a preşedintelui Florea.
_____________________________________
Leo: Vine televiziunea
Florea: Cine, Cocojambo si Scaunel?
Leo: De ce ii ziceti Scaunel?
Florea (rade nostalgic, apoi joca povestirea, tragand o cutie de
sub pat): Il si vad dimineata,
cum aparea de sub scara cu scaunelul lui, il aseza frumos, nici nu se uita in
ochii mei. Imi lustruia pantofii cu un talent... Ce sa mai… Bun, supertalent…
Intr-o dimineata – asta a fost tare - mi se parea mie ca se tot schimba
la fata… Se chinuia sa isi inghita scuipatul, daca iti vine sa crezi. Ma prind
si ii zic ca daca vrea poate sa dea un scuipat pe pantofi. S-a inrosit
mititelul tot. La conferinta aia de la Paris ,
pantofii mei lustruiti au aparut pe prima pagina a tabloidelor. Seful din nord
l-a vrut si el pe Scaunel pentru conferinta de la Oslo ,
dar l-am imbarligat ca lui Scaunel ii era teama de noptile albe. Cum sa fie
noapte si sa ai doar lumina pe cer? Cand a auzit de asta, s-a baricadat sub
scara… L-am iertat, ce sa fac…?
Intra Scaunel si Cocojambo, timorati,
inghesuiti unul in altul.
Scaunel: Sa traiti, sefu.
Cocojambo: Sanatate, domnule presedinte.
Florea: Ce fac, ma, baietii lu’ tata? Va jucati, va
jucati?
Cei doi mormaie un raspuns dand din cap.
Florea merge in jurul lor: Scaunel, te-ai mai ingrasat, baiete. Tot de
la neorocitele alea de napolitane ti se trage… (spre Leo) Toata ziua rontaia napolitane sub
scara… Ca un soricel. Tu, Cocojambo, cum mai merge cu implanturile? O sa
patesti intr-o z cum ti-am zis odata, o sa ajungi sa stai pe ea in loc de scaun (rade), si-apoi o sa ti-o tai. (pauza, apoi tare, brusc) Ba, n-a fost vorba ca amandoi va luati
de mine cu televiziunile voastre? Nu de asta ati vrut jucariile astea? Si de 2
zile ma pupati in cur amandoi. Va iau licenta su treceti amandoi la mama dracu
sa va ia. Scaunel, sub scara, fara napolitane! Si tu, Cocojambo, inapoi la
spalat de geamuri.
Scaunel: Nu mai dorm bine noaptea, sefu. Ma gandesc
la cat bine mi-ati facut si eu va terfelesc in fiecare emisiune…
Cocojumbo: Si eu la fel, domn presedinte. Ma duc
la psihiatru, m-am luat de baut…
Florea: Chiar, ca tu nici nu beai… ti-era si frica
pentru implanturile alea, hai recunoaste… Baietii lu tata… (parinteste ii bate pe umeri, stand
intre ei, ei care stau cu capetele plecate) Gata, la injuraturi, beliti-ma, sa ma
faceti cum va vine la gura… Spectacol vreau, ba! Cu titluri cat ecranul
“Presedintele, hoţ” sau "Hoţul de preşedinte" sau... "Hoţie la preşedinţie"... Va zic asa, ca prea aveti aceleasi titluri si sunteti penibili.... Asa... si sa vina incet literele din spate si sa se faca mari cat
ecranul, sa fie literele rosii, cu rosu si galben… Va alegeti culoarile… Stiati
ca la rand e sa ma laude Soparla si Ventuza. La bucuria lor nu va ganditi? Nu
sunt si ei oameni? Ati uitat cand jucati fotbal pe gazon in fata palatului?
Cand va jucati de-a lunetistii prin muntii patriei? Bai, ce golani! Parca mai ieri
era… La treaba ca v-asteapta ratingul…
Scaunel si Cocojumbo, in cor, in soapta,
spasiti: Bine, domnule presedinte. Am inteles!
Florea: Pa! Fiti rai! (Cei doi se retrag spre usa ) Si apoi voi mai uitati o chestie:
circul nu e doar pentru spectatorii nostri, copii. Vreti sa ma fac de ras in
fata la ceilalti presedinti? Sau, mai rau, in fata Marelui Smeker? Cu spume la
gura sa va vad, atacati-ma din toate pozitiile. Va pup.
Cei doi ies.
Florea catre Leo: Sunt ca si copii
mei. I-ai vazut? Ce-ar fi democratia noastra fara oameni ca ei? Mi-e si mila de
ei. Maine sa mai faci doua televiziuni. Am auzit ca nu se mai uita lumea la
televizor. Amandoua sa ma atace. Miaunel, ingrijitorul de caini de paza ai
palatului si Mimi, de la parcul auto…
Leo: Mimi e…
Florea, intrerupandu-l: stiu, e homosexual. Le pui cipul ala
cu ziaristi versiuunea noua. Chiar azi sa la faceti implantul sa se obisnuiasca
sa deschida gura bine ca astia nu prea au vorbit pana acum. Treaba ta daca le
faci operatie estetica la amandoi. Mie unul, daca ma intrebi, mi-ar placea sa
il vad pe grasanul ala de Miaunel pe ecran asa cum e…
Leo: E simpatic, al dracu… Toate jigodiile il
plac. Si cu Mimi ce fac?
Florea: Lasa-l asa, are un prim ministru bucurii la
el si mi-e ca il mai pierd odata la poker cum l-am pierdut cand am jucat cu
ministrul ala din Regatul Florilor… oh, da-l dracu cu florile lui… Niste oameni
simpli, Leo! Sa nu uiti asta: oameni simpli, niste actori care nu isi dau seama
de potential. In orice om, oricat ar fi el de mic, gasesti un mare actor daca
ii place premiul pe care poate sa il castige.
__________
First draft.
Written on joi, 9 august 2012 by Liviu Drugă
Neprevăzutul are ochi mari
Filed Under:
Neprevăzutul are ochi mari,
Scrieri personalizate
2 Comments
Neprevăzutul are
ochi mari
la brâu poartă încrucişate două telescoape.
Arată ca un
haiduc stilat şi miroase de departe
a apă de ploaie şi a săgeţi de alun.
a apă de ploaie şi a săgeţi de alun.
Când îl văd
dimineaţa în staţia de autobuz
arunc în
telescoapele lui hubble
cu pietre
din balconul meu
de la etajul 10
Am o rezervă considerabilă de pietre de moară
pe balcon
şi flori de
peşteră am
şi apă de ploaie.
Până să vină
autobuzul dimineaţa
ca să-l ducă la muncă
ca să-l ducă la muncă
Neprevăzutul fumează
haşis în stradă
eu beau cafea pe balcon
trecătorii îl
înjură
în toate limbile pământului
în genunchi.
Când pleacă
îmi face semn din
autobuz
cu mâna lui cea
mai bronzată
că mi-a lăsat
haşiş în staţie.
Doar noi ştim
locul ăla de sub bordură
şi câţiva şoricei
cu ochi mici
care îmi scriu
mesaje pe facebook
în toate limbile
pământului
rugându-mă să mă
fac şofer de autobuz
dar nu înainte de a deschide larg toţi ochii mei.
Până să cobor în stradă
începe
o ploaie scurtă cu pietre de moară
şi trebuie să mă
întorc
ca de obicei
înapoi pe balcon.
Să îmi fac provizii pentru dimineaţa următoare.
Abonați-vă la:
Postări (RSS)