Tăcerea coaptă

      - Tanti, tanti, nu ne spuneţi şi nouă care e treaba cu liniştea asta? Vă rugăăăm, explicaţi-ne... O miştocăreau în cor şi în mare veselie greierii pe Furnică. Apoi şi-au văzut de cântatul lor, care cu instrumentele dezacordat-răvăşite, care cu vocile răguşite, când mai tare, când mai încet, alandala... Mare zarvă, mare veselie! 
      Greierii nu ştiau însă că Furnica, aşa măruntă şi plăpândă cum era, căra bob cu bob lângă ei toamna. Şi în fiecare bob stătea tăcerea coaptă, gata să explodeze în mii de explicaţii.
      
(second draft)

Hotii de actori (fragment)

Acum mulţi ani am început să scriu o piesă de teatru, Hoţii de actori. Din multe şi variate motive, am părăsit-o. Mă gândesc să mă întorc la ea zilele astea. Linia aberantastică din proza scurtă se păstrează şi aici, însă este mult mai subţire. Un scurt fragment. Leo este mâna dreaptă a preşedintelui Florea.

_____________________________________

Leo: Vine televiziunea

Florea: Cine, Cocojambo si Scaunel?

Leo: De ce ii ziceti Scaunel?

Florea (rade nostalgic, apoi joca povestirea, tragand o cutie de sub pat): Il si vad dimineata, cum aparea de sub scara cu scaunelul lui, il aseza frumos, nici nu se uita in ochii mei. Imi lustruia pantofii cu un talent... Ce sa mai… Bun, supertalent… Intr-o dimineata – asta a fost tare  - mi se parea mie ca se tot schimba la fata… Se chinuia sa isi inghita scuipatul, daca iti vine sa crezi. Ma prind si ii zic ca daca vrea poate sa dea un scuipat pe pantofi. S-a inrosit mititelul tot. La conferinta aia de la Paris, pantofii mei lustruiti au aparut pe prima pagina a tabloidelor. Seful din nord l-a vrut si el pe Scaunel pentru conferinta de la Oslo, dar l-am imbarligat ca lui Scaunel ii era teama de noptile albe. Cum sa fie noapte si sa ai doar lumina pe cer? Cand a auzit de asta, s-a baricadat sub scara… L-am iertat, ce sa fac…?

Intra Scaunel si Cocojambo, timorati, inghesuiti unul in altul.

Scaunel: Sa traiti, sefu.

Cocojambo: Sanatate, domnule presedinte.

Florea: Ce fac, ma, baietii lu’ tata? Va jucati, va jucati?

Cei doi mormaie un raspuns dand din cap.

Florea merge in jurul lor: Scaunel, te-ai mai ingrasat, baiete. Tot de la neorocitele alea de napolitane ti se trage… (spre Leo) Toata ziua rontaia napolitane sub scara… Ca un soricel. Tu, Cocojambo, cum mai merge cu implanturile? O sa patesti intr-o z cum ti-am zis odata, o sa ajungi sa stai pe ea in loc de scaun (rade), si-apoi o sa ti-o tai. (pauza, apoi tare, brusc) Ba, n-a fost vorba ca amandoi va luati de mine cu televiziunile voastre? Nu de asta ati vrut jucariile astea? Si de 2 zile ma pupati in cur amandoi. Va iau licenta su treceti amandoi la mama dracu sa va ia. Scaunel, sub scara, fara napolitane! Si tu, Cocojambo, inapoi la spalat de geamuri.

Scaunel: Nu mai dorm bine noaptea, sefu. Ma gandesc la cat bine mi-ati facut si eu va terfelesc in fiecare emisiune…

Cocojumbo: Si eu la fel, domn presedinte. Ma duc la psihiatru, m-am luat de baut…

Florea: Chiar, ca tu nici nu beai… ti-era si frica pentru implanturile alea, hai recunoaste… Baietii lu tata… (parinteste ii bate pe umeri, stand intre ei, ei care stau cu capetele plecate) Gata, la injuraturi, beliti-ma, sa ma faceti cum va vine la gura… Spectacol vreau, ba! Cu titluri cat ecranul “Presedintele, hoţ” sau "Hoţul de preşedinte" sau... "Hoţie la preşedinţie"... Va zic asa, ca prea aveti aceleasi titluri si sunteti penibili.... Asa... si sa vina incet literele din spate si sa se faca mari cat ecranul, sa fie literele rosii, cu rosu si galben… Va alegeti culoarile… Stiati ca la rand e sa ma laude Soparla si Ventuza. La bucuria lor nu va ganditi? Nu sunt si ei oameni? Ati uitat cand jucati fotbal pe gazon in fata palatului? Cand va jucati de-a lunetistii prin muntii patriei? Bai, ce golani! Parca mai ieri era… La treaba ca v-asteapta ratingul…

Scaunel si Cocojumbo, in cor, in soapta, spasiti: Bine, domnule presedinte. Am inteles!

Florea: Pa! Fiti rai! (Cei doi se retrag spre usa) Si apoi voi mai uitati o chestie: circul nu e doar pentru spectatorii nostri, copii. Vreti sa ma fac de ras in fata la ceilalti presedinti? Sau, mai rau, in fata Marelui Smeker? Cu spume la gura sa va vad, atacati-ma din toate pozitiile. Va pup. 

Cei doi ies.

Florea catre Leo: Sunt ca si copii mei. I-ai vazut? Ce-ar fi democratia noastra fara oameni ca ei? Mi-e si mila de ei. Maine sa mai faci doua televiziuni. Am auzit ca nu se mai uita lumea la televizor. Amandoua sa ma atace. Miaunel, ingrijitorul de caini de paza ai palatului si Mimi, de la parcul auto…

Leo: Mimi e…

Florea, intrerupandu-l: stiu, e homosexual. Le pui cipul ala cu ziaristi versiuunea noua. Chiar azi sa la faceti implantul sa se obisnuiasca sa deschida gura bine ca astia nu prea au vorbit pana acum. Treaba ta daca le faci operatie estetica la amandoi. Mie unul, daca ma intrebi, mi-ar placea sa il vad pe grasanul ala de Miaunel pe ecran asa cum e…

Leo: E simpatic, al dracu… Toate jigodiile il plac. Si cu Mimi ce fac?

Florea: Lasa-l asa, are un prim ministru bucurii la el si mi-e ca il mai pierd odata la poker cum l-am pierdut cand am jucat cu ministrul ala din Regatul Florilor… oh, da-l dracu cu florile lui… Niste oameni simpli, Leo! Sa nu uiti asta: oameni simpli, niste actori care nu isi dau seama de potential. In orice om, oricat ar fi el de mic, gasesti un mare actor daca ii place premiul pe care poate sa il castige.

__________

First draft.

Neprevăzutul are ochi mari

Neprevăzutul are ochi mari

la brâu poartă încrucişate două telescoape.

Arată ca un haiduc stilat şi miroase de departe 
a apă de ploaie şi a săgeţi de alun.

Când îl văd dimineaţa în staţia de autobuz

arunc în telescoapele lui hubble

cu pietre

din balconul meu de la etajul 10

Am o rezervă considerabilă de pietre de moară

pe balcon

şi flori de peşteră am

şi apă de ploaie.

Până să vină autobuzul dimineaţa
ca să-l ducă la muncă

Neprevăzutul fumează haşis în stradă

eu beau cafea pe balcon

trecătorii îl înjură 

în toate limbile pământului

în genunchi.

Când pleacă

îmi face semn din autobuz

cu mâna lui cea mai bronzată

că mi-a lăsat haşiş în staţie.

Doar noi ştim locul ăla de sub bordură

şi câţiva şoricei cu ochi mici

care îmi scriu mesaje pe facebook

în toate limbile pământului

rugându-mă să mă fac şofer de autobuz

dar nu înainte de a deschide larg toţi ochii mei.

Până să cobor în stradă 

începe o ploaie scurtă cu pietre de moară

şi trebuie să mă întorc

ca de obicei

înapoi pe balcon.

Să îmi fac provizii pentru dimineaţa următoare.