Că aşa vrea părul meu alb


Venise iar cu bicicleta în parc
O bicletă nouă cu lanţ de inox
În fustă scurtă şi cu câte 10 degete la o mână

Pe fiecare dintre cele 3 mâini avea tatuate
Cu fosfor
Versuri pe care le arsesem eu În Timp în spatele blocului

Că nu-mi mai plăceau
După 3 luni

Ea era foarte populară şi cu părul scurt
Pe fiecare deget i se rotea câte un inel musculos
Şi pe fiecare inel se vedeau imagini color-strălucitoare
De când eram eu mic
Şi blond

S-a oprit în faţa băncii mele fluierând
Molfăia gumă scumpă cu miros de mentă

Fusta i-a mai fâlfâit încă o dată Morţii
Înainte să mă ridic şi să îi înfig un şut devastator
În cur
De i s-au ars toate tatuajele

Din inelele ei topite mi-am făcut
Lanţ la bicicleta mea veche
Şi-acum o alerg cu toţi copiii din copilăria mea
Prin parc
Să îi fut şi un pumn în bot
Că aşa vrea părul meu alb

Şi al lor.








6 Responses to "Că aşa vrea părul meu alb"

Revista Accente says
21 iulie 2012, 13:36

E misto poemul. In plus, chestia cu bicicleta mortii si cu lantul seamana cu ceva dintr-un poem de-al meu :) :
"îi furam morţii bicicleta
şi pedalam îndrăcit
până sărea lanţul."

Scorchfield says
21 iulie 2012, 13:47

plagiatorule te vreau la Referendum!

P.S.
Lanțul din inox mi-a plăcut!

Liviu Drugă says
21 iulie 2012, 14:07

Revista Accente/Ciprian:
Mă bucur că îţi place.
Bicicleta cred că e o temă interesantă prin care sa te referi delicat dar si aspru la trecerea timpului.
Te mai astept pe aici :)

Liviu Drugă says
21 iulie 2012, 14:08

Scorchfield:

Pot să iei tu lanţul, dacă vrei :))

Nu merg la referendum... Ma plictiseste si enerveaza, uneori, politica asta, ca sa nu mai zic ca o sa fiu fix :) in concediu atunci

Liviu Bimbea says
27 iulie 2012, 16:46

Noa serbus.
Mi-a plăcut ce ai scris şi cum ai scris.
Eu merg la referendum şi împrumut de la tine "bicicleta morţii" pentru a urca marinarul pe ea să-i dau drumul să plece. Nu vreau să pierd această unică ocazie de a-mi satisface o plăcere nebună.

Liviu Drugă says
30 iulie 2012, 12:34

Liviu, multumesc. Ma bucur.