Concediul in Croatia. Cum a fost.

Niciodata nu as fi crezut ca o sa ajung in Croatia. Am fost complet dezinteresat de aceasta tara – nu mi-a spus niciodata nimic. Acum mai stiu cate ceva, dar imi asum in continuare ignoranta pe acest subiect.

Am ajuns aici pentru ca un foarte vechi si bun prieten ne-a povestit impresionat de aceasta tara si pentru ca in iunie nu e aglomerat, iar preturile se invart in jurul celor din orasele mari ale Romaniei. La supermarket, valorile sunt cam ca la noi, poate usor mai scumpe, deci nu are rost sa cumperi din Romania mancare pentru a te gospodari, ca noi, intr-un apartament de 50 de euro (2 zile am platit 60 pentru ca am intrat in “sezon”). A se compara cu pretul cel putin dublu al cazarii pe litoralul romanesc in varf de sezon. Apartamentul se afla intr-o vila dotata cu mai de toate, in afara de masina de spalat rufe, masina de spalat vase, aparat de prajit paine sau cuptor cu microunde – obiecte nu absolut necesare intr-un concediu de o saptamana. Poate alte apartamente or fi si mai utilate, nu stiu, dar sigur sunt si unele care ofera si mai putin decat asta in care stateam. Am vazut un altul, de fapt o casa veche de cel putin 200 de ani, cum ne-a fost prezentata, pentru care cerea aceeasi suma si care era nitelus cam jalnica.
  
Statiunea Baska (pronuntata “başca”), de pe insula Krk, este cautata de familisti si pensionari. Fara muzica pe la terase, fara harmalaie pe strazi sau prin curtile vilelor – cel putin asa a fost pana aproape de plecarea noastra. Doar la doua terase am vazut cantand in surdina un tip la o clapa si din gura. In alta parte, pe o straduta din vechiul si intortocheatul sat, un barbat pe la 50 de ani canta, cuminte, coveruri la muzicuta si chitara, in apropierea unei terase cu 4 mese. Ziua doar mierlele cantau raspandite prin toti copacii statiunii. Chiar si ele cantau cu veneratie pentru tihna din jur.

Satul cu stradute mici, inguste si intortocheate a fost una din cele DOUA mari surprize placute ale acestei iesiri. O asezare tip mediteraneana, a carei intimitate oferita de casele apropiate, mi-a placut enorm. Am parcurs strazile acelea pret de vreo 2-3 ore, incercand mereu sa imi imaginez cum se traieste in aceste locuinte unde orice suspin cred ca se aude la 4 case distanta. Doar femei in varsta, peste 65 de ani, stateau pe bancute sau pe scaune in fata caselor, pe aleile pe care pana acum le-am numit “strazi”. Una dintre aceste persoane semana foarte bine cu bunica mea din partea mamei.  

Toti, vanzatori, agenti de turism, gazda, foarte amabili. Prima limba straina vorbita de localnici este germana, urmeaza italiana si, abia pe ultimul loc, engleza, in care se descurca mai ales cei tineri.

Plaja e ingusta si cu pietre cam colturoase, deci necesita niste incaltati speciale, ce pot fi cumparate si de pe faleza, de la buticuri. Cipicii astia cu talpa mai tare exista si in Romania, dar sunt mai ieftini la ei.

Intr-o croaziera, care ne-a dus pe un traseu printre insule, am vazut pentru prima data, nemijlociti de ecranul televizorului, delfini care sareau pe langa vas. Penibil mi s-a parut totusi ca echipajul, desi extraordinar de amabil, ii indemna pe turisti sa aplaude la fiecare saritura a zecilor de delfini – cei mai multi se jucau mai departe, in valurile iscate de rotocoalele navei. Iar turistii, politicosi sau fara simtul penibilului, nu se lasau rugati de doua ori si aplaudau.

In afara de noi, 8 persoane, mai erau pe vas o familie din Romania si un domn care se mutase de 20 de ani din Bucuresti in Germania. Nu parea sa ii mearga rau. :) Am schimbat doua vorbe cu “neamtul”. Am mai auzit romaneste cat am stat in Baska de 2 ori: o data la ora 12.30 noaptea, pe faleza, doi tineri barbati care ziceau ceva de niste camioane, a doua oara un cuplu pe langa care am trecut (“mai avem 70 de kune”). Kuna e moneda lor si inseamna cam 0.57 lei.

Cu doua zile inainte de a pleca noi, a inceput sa se aglomereze statiunea. Au aparut copii batand mingea pe strada din fata vilei-bloc in care am stat noi. O femeie, probabil bucuroasa ca a venit in concediu, a schelacait intr-o noapte de la 1 la 2 – sunt sigur ca in pauzele de râs pitigaiat, ducea paharul cu beuturica la gurita ei de nemotoaica – parca in germana radea… :) Seara, pe faleza, turistii se miscau in grup compact – nashpa! Bine ca plecam peste doua zile. Sotiei mele, mare iubitoare de apa, nu i-a parut asa de bine. :P


Mie nu imi place marea. Mi se pare ca este cu mult sub nivelul… muntelui :) Pana aici, in Croatia, nu am mai vazut niciodata marea atat de aproape de munte, daca dealurile acelea pietroase pot fi numite munti. Am crezut ca odata cu aceasta apropiere dintre cele doua geo-elemente, voi avea o parere mai buna despre mare. N-a fost sa fie: m-am lamurit definitiv ca, daca marea arata mai bine in acest context, era tocmai datorita muntilor din jur.

Nu sunt carcotas: peisajele sunt foarte frumoase, dar PENTRU MINE nu au nici pe departe maretia muntilor. 


Au croatii niste autostrazi incredibile, spre deosebire de cele din Serbia, mai rele decat ale noastre. Iar cand vezi cum au reusit croatii sa le construiasca peste si printre munti, intelegi de ce ei fac parte dintr-o alta civilizatie, de care noi, romanii, suntem departe, departe de tot. Mai departe de 1200 de kilometri cati sunt de la Bucuresti pana la Baska, ceea ce face drumul foarte obositor daca il duci dintr-o singura bucata.

In concluzie, o experienta interesanta si placuta pentru mine, care nu sunt un mare calator, dar nu m-as mai duce iar acolo. Daca nu ati fost, decat in mizeria litoralului romanesc, Croatia merita infinit, este un spatiu care face toti bani, bani mult mai putini decat ati consuma intr-un concediu romanesc, la mare.

P.S. De fiecare data cand ma gandesc la peisajele noastre nu ma pot abtine sa nu comentez asa: jegul si dezinteresul care se vede la noi in tara este jegul si dezinteresul, prostia si incompetenta care ies din multi dintre ai nostri. Pacat! Fara fals patriotism, Romania este pentru mine mai frumoasa decat Croatia in multe privinte si priviri.








 In ultima poza e plaja de nudisti, aflata intr-un golfulet, cam la 3 km de plaja "costumatilor". Nu incercati sa mariti poza, nu veti vedea mai mult de 3 babutze si 2 mosi, insotiti de niste copilasi galagiosi.