Heidegger şi Facebook-ul


Filozofului obsedat de sensurile ascunse ale lumii, anii 60 i se păreau “nebunie” curată. Iată ce scria Heidegger, în 1962, în jurnal, întorcându-se din prima sa excursie în Grecia. Avea la acel moment 73 de ani şi până atunci sucise şi parasucise lumea şi filozofia greacă, stând cu nasul în cărţi şi cu gândurile în propria Aletheia. Sigur nu ar fi intrat pe Facebook, dacă ar fi trăit vremurile noastre, iar observaţiile lui de atunci sunt valabile şi astazi, după jumătate de secol.
Ce mi-a plăcut cel mai mult scurta lui analiza de mai jos este metafora “noi destinaţii”. Aplicată lumii virtuale de azi, exact aşa stau lucrurile. Orice informaţie, poză, poantă, controversă pe wall, filmuleţ, dialog privat sunt noi destinaţii. Pleci către ceva, dar aproape niciodată nu ajungi, nu atingi ţinta sau nu ajungi să „locuieşti” prea mult în locul sau în ideea către care pleci. Stai mereu pe drum, de unde şi oboseala, sentimentul că nu mai eşti nicăieri acasă, deşi unii ajung să se simtă cel mai bine în faţa computerului conectat la Facebook, Twitter sau ce alte reţele de socializare mai există. De aceea zic că e bine ca uneori să ne retragem, să adăstăm, să ne înrădăcinăm departe de net, poate mai prindem şi noi câte o deschidere, câte o des-ascundere a celor închise. Ştiu că îndemul meu, concluzia mea reprezintă un loc comun, dar nu mi-am putut înfrânge tentaţia de a-l aduce şi pe Heidegger pe Facebook şi aici, pe blog, prin intermendiul acestei postări. :)


“…ceea ce noi numim astăzi lume nu mai e decât un haos de aparate tehnice, puse în slujba informaţiei, dar pe care nimeni nu mai e în stare să le cuprindă cu privirea. Haosul s-a aşezat în faţa physis-ului*, ce nu încetează totuşi să rămână teafăr şi neatins. Luându-i locul, haosul tehnic permite un singur tip de acces la funcţionarea sa şi un singur fel de control: prin calcul. Şi astfel nu mai reuşim deât rareori şi doar după o îndelungată muncă pregătitoare să întrevedem ceva din adăstarea aceluia care, odată, şi-a primit forma şi măsura din domeniul lui Aletheia[. ..] acel învizibil care se sustrage – ca o adăpostire ce des-ascunde – oricărei încercări de a-l face accesibil simţurilor.

Mai înainte, în aceelşi text, defineşte Aletheia în acest fel: „întrepătrunderea unitară a neascunderii (des-ascunderii) şi a ascunderii (adăpostirii)

„...Nu cumva lumea această tehnică, ştiinţific-industrializată, produce cu rapiditate şi siguranţă posibilităţi ce tind apoi să se multiplice, posibilităţi prin care omul modern să se simtă pretutindeni ca acasă? Iată, în acest chip s-ar dovedi, fără drept de apel, că tot ceea ce am spus cu privire la pierderea locuirii într-o patrie nu e decât o minciună: a vorbi astfel nu înseamnă, în fond, decât a te refugia într-un discurs romantic şi găunos. Şi totuşi, dacă, cumva, acest acasă dezrădăcinat, asigurat doar prin mijloace tehnice şi de informare, a renunţat la orice pretenţie de locuire şi patrie, mulţumindu-se a fi doar pustiul administrat de o întreagă industrie a călătoriei? Ca urmare, nici măcar o asemenea întrebare nu are de cine să se facă ascultată, pentru că orice liniştire este deja înlăturată prin oferta, mereu gata de a sta la dispoziţie, a unei noi destinaţii.




Fragmentele sunt din „Scufundătorii din Delos. Heidegger şi primii filozofi” de Bogdan Mincă, Editura Humanitas, 2010.


*physis - natură

7 Responses to "Heidegger şi Facebook-ul"

Scorchfield says
7 decembrie 2011, 19:09

Heidegger și nu numai el, după vizitarea Greciei, vine înarmat ideologic, preia cele văzute, cele simțite și le propagă mai departe, devine astfel un releu uman, cu toate caracteristicile transformărilor informației astfel încât aceasta să fie adusă la nivelul contemporan.

Cuvântul téchnē este rădăcina greacă a neologismului „tehnică” și trebuie menționat că anticii greci au dezavuat ”ideea de tehnică” pentru că aceasta - téchnē este o dispoziție orientată (hexis) spre producere (poietike) și nu spre acțiune (praxis), față de physis, nu avem de a face cu un principiu intern de genesis, ci cu unul extern; scria Aristotel în Etica Nicomahică, de aceea „tehnica” nu participă în mod direct la creație.

Romanii în schimb au admirat ideea de téchnē și în fapt au devenit inginerii lumii antice, preluând-o de la greci, care au rămas în continuare la filosofie.

Heidegger s-a ocupat și el de acest cuvânt:
http://www2.hawaii.edu/~zuern/demo/heidegger/guide4.html

Însăși Cicero s-a temut de „tehnică” și de aceea a subordonat-o eticii și totuși nimeni nu i-a luat în seamă, uite unde am ajuns cu tehnica asta! :)

Liviu Drugă says
8 decembrie 2011, 23:01

Scorchfield:
Te cam contrazic aici: Heidegger isi scrisese si publicase aproape toata opera PANA sa viziteze Grecia. Cunoscuse aceasta tara/spatiu doar citind si analizand textele filozofice ale grecilor si ale altor ganditori care s-au exprimat asupra ontologiei lor.

Apropo de Aristotel: Heidegger spune ca el si Platon au "infundat" filozofia, propunand niste sisteme prin care omul nu mai era "invitat" sa gandeasca lumea in esentele ei. De aceea Heidegger merge la presocratici sa caute adevaratele sensuri, pentru ca ei erau adevaratii cautatori, originar-naivi confruntati cu nuantele lumii.

Liviu Drugă says
8 decembrie 2011, 23:02

...mai exact, incepand cu Aristotel si Platon, gandirea si-a pierdut naivitatea, pentru ca luat in seama explicatiile celor doi

Scorchfield says
8 decembrie 2011, 23:05

http://www.youtube.com/watch?v=BqGPGRXx8gw

Scorchfield says
8 decembrie 2011, 23:13

Trebuie să-l recunoaștem Nietzsche ca fiind primul ce a formulat ideea că Platon a schimbat „filosofia”, exact când nu trebuia, și a dat apă la moară mai târziu neo-platonicienilor, viitori creștini fervenți.

Că Heidegger a vizitat Grecia în 1962 este oricum într-adevăr târziu pentru opera sa, dar nu pentru omul Heidegger. Iar cele spuse despre pre-socratici încep deja să se dilueze -sincer să fiu, în urma schimbările ce se petrec în lume, nu mai dau dreptate niciunei „scrisori despre umanism”!

Liviu Drugă says
8 decembrie 2011, 23:13

Misto, multumesc pentru link. :)

Liviu Drugă says
8 decembrie 2011, 23:21

Normal ca pentru om vizitarea Greciei a fost o chestie fascinanta. E ca si cand s-ar fi confruntat cu propriile idei materializate - ceea ce, dintr-un punct de vedere, poate sa fie chiar inspaimantator. :)

Nu sunt un fan al lui Heidegger, dar m-a enervat multa vreme ca nu gaseam o carte care sa ma introduca in gandirea lui la modul accesibil. De vreun an, doi pot sa zic ca deslusesc si eu parti din viziunea lui MH. Imi place la el ca ataca lumea prin poezia ei, insa imi displace ca recurge la limba germana, ceea ce face ca intregul lui sistem sa fie usor demolabil