Facebook - recuperarea unei stări edenice



Prea mult Facebook, mi-am zis cam pe la începutul acestei luni, dupa care am facut o pauză de o săptămână. Pe moment nu mi-am dat seama ce a declanşat “revolta”. Mai târziu, rememorând momentul, am descoperit că semnalul de alarmă fusese dat de un status, altfel destul de jucăuş si haios, pe care il mai citisem, la aceeaşi persoană, şi cu o săptămână în urmă. Deci o parte din lumea FB-ului dorea să fie haioasă cu orice preţ, reluând glume care fuseseră apreciate cândva. Trist… Enervant… Cu toate acestea, Facebookul îndeplineşte încă pentru mine multe funcţii în sfera informatiei si, oarecum, a divertismentului. Departe de FB, ca şi de Twitter, dar aproape de 2-3 cărţi mişto, m-am gândit niţeluş în acea săptămână la ce înseamnă Facebookul azi. O să trec peste locurile comune, precum socializare, informare, divertisment…

Azi mă opresc puţin asupra unui aspect, urmand ca, in timp, sa dedic cateva randuri si altora, din convingerea că fenomenul marchează şi va marca mentalităţi o bună vreme de acum incolo.

Recuperarea unei stări edenice

“Nu imi vine sa cred ca ne intelegem asa de bine” – aceasta este, in forme usor modificate, replica pe care am intalnit-o deseori pe Facebook. Oameni care erau convinsi ca vremea in care puteau conversa, glumi, intr-un anumit spirit, ca puteau vorbi despre anumite muzici sau carti, avioane sau retete de bucatarie, ei bine, acesti oameni si-au gasit, prin intermediul Facebook, parteneri de discutie, cvasi-necunoscuti in buna parte sau uitati, care au aceleasi preferinte si pasiuni. Pasiuni care zaceau “dezactivate”, ofilite intr-o gradina a valorilor personale, altadata pulsand de viata. Cei care se regasesc in asemenea profil de utilizatori FB au peste 35 de ani, cu precadere femei, au o viata profesionala terorizanta sau o existenta familiala previzibila (Atentie: asta nu înseamnă deloc absenţa dragostei faţă de familie).

Necunoscutii din celalalt capat de lume reala, pasionati de Beatles sau de Voltaire, Gucci sau Ford, ajung sa devina foarte apropiati. Mediul virtual al FB nu distruge doar Departarea fizica, ci traseaza coordonatele unui, iluzoriu sau nu, Aproape. Impreuna, zburda, imbatati de bucuria regasirii unor “asemenea-lor”, incat curand isi impartasesc lucruri din viata privata (inconstienti de potentialele riscuri). 


Ceea ce fac ei este mai mult decat socializare


Acestia impart nu doar un subiect (muzica, literatura, un oras, o facultate, jocuri ale copilariei, o moda retro etc), ci rememoreaza totodata istoria lor personala, tineretea sau/si copilaria lor. Se vede din exclamatiile lor “mute” cu cata bucurie re-descopera împreună amintiri, pasiuni, preferinte comune. Se vede din regretul lor la plecarea, vremelnica sau definitiva, a vreunuia din grup ca investitia emotionala atinge cote inimaginabile pentru un strain de acest mediu de comunicare. Posibilitatea de a posta poze si clipuri muzicale ii face sa simta si mai concreta viata partenerilor de discutie, a prietenilor FB.

Acesti utilizatori, pasionati si, in egală măsură, salvati, de Facebook se simt ca niste copii, mai mult sau mai putin acoperiti cu frunze, alergand si chiuind in sinea lor, prin Edenul pe care il credeau pierdut pentru totdeauna.  







9 Responses to "Facebook - recuperarea unei stări edenice"

Scorchfield says
15 noiembrie 2011, 15:01

- asemeni spartanilor ce traversau înălțimile Arcadiei -adevăratul Eden grecesc, asemeni celor ce caută lupta; cei ce întrebau nu câți, ci unde, mulțimea se înghesuie să guste din izvorul FaceBook, dar acolo nu are loc nici o bătălie, nu este apa Iordanului care odată trecută însemna război, nici Rubiconul măcar, este un tărâm iluzoriu în care creația dispare în favoarea unei socializări: ieșirea din singurătate, intrarea în peșteră, la singurul foc, la singura căldură: FaceBook!

Am ce am, dar FB nu-l înțeleg!

Liviu Drugă says
15 noiembrie 2011, 15:24

Scorchfield:

Mi-ai dat un subiect de analizat: creatia vs socializare. Nu cred ca ai dreptate, se creeaza mult si in FB, si creatia asta are forme inexistente pana acum in comunicarea pamantenilor. Voi reveni si dezvolta subiectul.

Pentru destul de multi, FB a fost Marea si Neasteptata Iesire din Singuratate. Ce vor face cu aceasta iesire mai departe nu stiu sa spun. Se va epuiza sau se va cosuma in offline... Habar n-am.

Anonim

poti sa faci o comparatie intre societatea agrara, mestesugara, industriala si cea informationala?

cam despre asta este vorba. o alta forma de organizare sociala bazata pe informatie computerizata.

este cauza sau efect?

Edenul era raiul comunicarii?

Liviu Drugă says
15 noiembrie 2011, 16:06

Anonim:
intre cele 4 stadii ale evolutiei societatii umane, cea informationala se distinge prin ceva major, urias: contactul virtual. Comunic, aproape permanent, cu cineva pe care nu il vad si pe care, in dese cazuri, poate nici nu il cunosc.
Deci nu informatia computerizata este diferenta adusa de internet, ci comunicarea rapida, cvasi constanta si din orice loc.

Este un efect al dezvoltarii tehnologiei, evident.

Raiul este Facebookul doar pentru cei pe care am incercat sa ii descriu in postarea mea de aici.

Anonim

pe numele lui fukuyama - sociolog. merita de citit. organizarea unei societati poate fi: piramidala si retelara. Tu mai stii si alta forma? FB este prototipul societatii informationale retelare. chestia asta cu contactul virtual poti s-o detaliezi intr-o scriere?

Karina says
15 noiembrie 2011, 22:51

Doamne, cata dreptate ai!!!

Liviu Drugă says
17 noiembrie 2011, 22:12

Anonim:
(scuze pentru intarziatul raspuns). Da, am citit Marea Ruptura a lui Fukuyama si am apreciat logica si intuitiile lui. Acum, la mai mult de 10 ani de la cartea lui, cred ca este evident ca FB aduce schimbari si mai mari in mentalitatea Occidentului.

Sigur, FB este o structura retelara, dar in ea creste ceva special, inexistent pana acum, ceva mai complex decat reteaua "clasica" a realitatii. Nu am avut mult timp sa ma gandesc la asta, dar sigur diferenta e mare. Un exemplu mic: sentimentul de a te simti vinovat - asta aproape ca e pierit in FB, ceea ce va duce, in timp, la o desenzibilizare si mai mare a occidentalului.
Si vreau sa fiu bineinteles, cand zic FB nu ma refer la el generic, pentru toata comunicare online.

Da, o sa scriu si despre contactul virtual asa cum il gandesc eu...

Liviu Drugă says
17 noiembrie 2011, 22:13

Karina,
Cand stii de unde vine pericolul, stii cum sa te aperi, nu? :))

Masaj erotic Cluj Napoca says
12 decembrie 2011, 21:36

ieșirea din singurătate, intrarea în peșteră, la singurul foc, la singura căldură: FaceBook!