Facebook - recuperarea unei stări edenice

Prea mult Facebook, mi-am zis cam pe la începutul acestei luni, dupa care am facut o pauză de o săptămână. Pe moment nu mi-am dat seama ce a declanşat “revolta”. Mai târziu, rememorând momentul, am descoperit că semnalul de alarmă fusese dat de un status, altfel destul de jucăuş si haios, pe care il mai citisem, la aceeaşi persoană, şi cu o săptămână în urmă. Deci o parte din lumea FB-ului dorea să fie haioasă cu orice preţ, reluând glume care fuseseră apreciate cândva. Trist… Enervant… Cu toate acestea, Facebookul îndeplineşte încă pentru mine multe funcţii în sfera informatiei si, oarecum, a divertismentului. Departe de FB, ca şi de Twitter, dar aproape de 2-3 cărţi mişto, m-am gândit niţeluş în acea săptămână la ce înseamnă Facebookul azi. O să trec peste locurile comune, precum socializare, informare, divertisment…

Azi mă opresc puţin asupra unui aspect, urmand ca, in timp, sa dedic cateva randuri si altora, din convingerea că fenomenul marchează şi va marca mentalităţi o bună vreme de acum incolo.

Recuperarea unei stări edenice

“Nu imi vine sa cred ca ne intelegem asa de bine” – aceasta este, in forme usor modificate, replica pe care am intalnit-o deseori pe Facebook. Oameni care erau convinsi ca vremea in care puteau conversa, glumi, intr-un anumit spirit, ca puteau vorbi despre anumite muzici sau carti, avioane sau retete de bucatarie, ei bine, acesti oameni si-au gasit, prin intermediul Facebook, parteneri de discutie, cvasi-necunoscuti in buna parte sau uitati, care au aceleasi preferinte si pasiuni. Pasiuni care zaceau “dezactivate”, ofilite intr-o gradina a valorilor personale, altadata pulsand de viata. Cei care se regasesc in asemenea profil de utilizatori FB au peste 35 de ani, cu precadere femei, au o viata profesionala terorizanta sau o existenta familiala previzibila (Atentie: asta nu înseamnă deloc absenţa dragostei faţă de familie).

Necunoscutii din celalalt capat de lume reala, pasionati de Beatles sau de Voltaire, Gucci sau Ford, ajung sa devina foarte apropiati. Mediul virtual al FB nu distruge doar Departarea fizica, ci traseaza coordonatele unui, iluzoriu sau nu, Aproape. Impreuna, zburda, imbatati de bucuria regasirii unor “asemenea-lor”, incat curand isi impartasesc lucruri din viata privata (inconstienti de potentialele riscuri). 


Ceea ce fac ei este mai mult decat socializare! 


Acestia impart nu doar un subiect (muzica, literatura, un oras, o facultate, jocuri ale copilariei, o moda retro etc), ci rememoreaza totodata istoria lor personala, tineretea sau/si copilaria lor. Se vede din exclamatiile lor “mute” cu cata bucurie re-descopera împreună amintiri, pasiuni, preferinte comune. Se vede din regretul lor la plecarea, vremelnica sau definitiva, a vreunuia din grup ca investitia emotionala atinge cote inimaginabile pentru un strain de acest mediu de comunicare. Posibilitatea de a posta poze si clipuri muzicale ii face sa simta si mai concreta viata partenerilor de discutie, a prietenilor FB.

Acesti utilizatori, pasionati si, in egală măsură, salvati, de Facebook se simt ca niste copii, mai mult sau mai putin acoperiti cu frunze, alergand si chiuind in sinea lor, prin Edenul pe care il credeau pierdut pentru totdeauna.  

 Desenul de mai sus e luat de aici.