ca un urs care cântă în vârful de plop



în străfundul de lac vâslele-mi visează barcă mare şi moale
de oriunde as începe să înot aud mereu
foşnetul plopilor tineri care-mi cântă
cu vântul
cu Binele ca un scafandru
cu Răul ca o ştiucă




cuvinte mari şi moi se pornesc unduite spre mal
din suflarea voastră puternică incoloră inodoră şi insipidă se unduiesc
imediat începe să cânte spre voi corul de urşi cocotaţi în vârfuri de plopi:
"nu într-acolo nu într-acolo
vântul vostru l-a suflat de mult departe de voi pe L.
creanga aceea de plop e semnul lui încă verde
printre însemnele voastre încă semne
rupeţi-o
vă lasă
ca o ştiucă apăraţi-vă cu ea
va lasă
odihniţi ca străfundul lacului citiţi-o
vă lasă"


şi căştile de scafandru ţin corul de ursi departe de urechile voastre:
"nu acolo, nu acolo
valul nu e pentru mal
poezia nu e miere pentru scafandri
nici lanseta pentru ştiucă"


pe fundul lacului toată lumea de scafandri rupe harnică
vâslele mele pe genunchi
şi-mi mormăie vălurită şi tâmpită:
taci înotătorule L. şi vâsleşte
ca un urs care cântă în vârful de plop







2 Responses to "ca un urs care cântă în vârful de plop"

Şerban Tomşa says
14 octombrie 2011, 14:12

Frumos și plin de forță poem ! Mă gândesc că ai fi putut continua și cu poezia la un nivel stelar...

Liviu Drugă says
14 octombrie 2011, 14:41

Serban, si eu ma gandesc la fel uneori. Ramane sa duc experimentul pana la capat intr-o alta viata :)