Orele târzii ale despărţirilor de Facebook

La postarea mea despre calatoriile in fals, (de aici) traite pe fuga si partial, am primit un comentariu care, ulterior si imediat, a fost sters de autoarea ei, necunoscuta mie. Eu postez totusi acest comentariu, respectand anonimatul semnatarei, fiind  sigur ca experienta ei este simptomatica, dincolo de ironia textului, pentru dependenta oferita azi de Facebook multora din utilizatorii acestei platforme de socializare. Să şedem deci şi să cugetăm! :) 



"am renuntat la facebook de aproape 3 saptamani. inca ma mai trezesc gandind in statusuri, da' imi trece rapid. din cand in cand ma mai intreaba lumea daca sunt bine, intrebarea seamana mult cu cea pusa in timpul unei boli care te tine la pat. renuntarea la fb e ca o despartire, la birou trag cu ochiul in fuga la ecranul altor colegi, sa vad cum mai arata pagina. ma zvarcolesc pana nu mai pot la gandul ca trebuie sa intru iar in retea, sa-mi iau toate pozele, pe multe nu le-am mai salvat in calculator, sunt doar acolo, in contul meu. chiar daca am disparut din retea, informatiile exista, e suficient sa introduc mailul si parola si lucurile revin la "normal". m-am gandit sa aleg o ora tarzie, cand nu e multa lume pe fb. ca la despartiri. 
am mai mult timp acum, dar mi-e ciuda ca nu pot anunta oameni ca se intampla lucruri, cum ar fi faptul ca in seara asta s-a aprins nocturna in ghencea, in timpul meciului stelei din cipru."

19 Responses to "Orele târzii ale despărţirilor de Facebook"

elena tudor

haha, eu is autoarea, dar nu l-am sters, nu stiu ce s-a intamplat :)

Liviu Drugă says
30 septembrie 2011, 17:03

elena:
ciudat ce s-a intamplat cu postarea ta. Nu am mai avut asemenea "evenimente" pe blog.
Deci cum e fara Facebook? :)

Şerban Tomşa says
30 septembrie 2011, 17:32

Liviu,
pe Facebook și-au făcut conturi și mulți intelectuali, unii scriitori importanți, iar acest fapt este benefic pentru toată lumea.
Dar în rețea există și oameni care numai bine intenționați nu sunt. Niște cunoscuți, care mă dușmănesc de mulți ani din cauză că s-au recunoscut în niște personaje ale mele, și-au făcut un cont fals și m-au hărțuit mult timp, până când când și-au dat în petic bine de tot și le-am recunoscut stilul. Chestia e că oamenii respectivi lucrează în învățământ și predică în biserică. N-aș fi crezut că popii și profesorii se pot coborî până în străfundurile celei mai puturoase haznale morale.
Noroc însă, cum spuneam, că Facebook-ul este dominat de persoane de mare calitate.

Liviu Drugă says
30 septembrie 2011, 17:58

Serban,

mizeriile umane isi fac loc oriunde, nu depinde de loc sau forma discursului, deci si Facebookul e vizat de atacul lor. Eu atrageam doar atentia asupra dependentei de retelele sociale, care poate duce pana la anularea contactului si a intelegereii adevaratului social, a vietii reale.
Da, Facebookul, folosit cu decenta si inteligenta, te poate apropia de personalitati ale momentului intr-un fel in care altadata era de neconceput

Anonim

tot in legatura cu cartea:
1. am intrebat persoane care nu se pricep la muzica ce este un concert in si bemol. mai ca le-am dat cu ardei.... usturat. pentru un cititor nepriceput in ale muzicii dar destul de curios, predispus spre cunoastere un astfel de titlu ar putea sa-l determine sa citeasca cartea.
2.eu, pentru ca nu ma pricep la tehnica muzicala si nu am ureche muzicala dar sunt suficient de curioasa am cautat pe you tube cintece in si bemol. asa am gasit nocturne si valsuri in si bemol de chopin. deoarece imi place chopin si imi plac acele cintece atunci as putea citi cartea ta pentru a vedea daca un scriitor poate scrie un cintec chopinian.
3. despre cunoastere: problemele sunt algoritmice si euristice. cele din urma se rezolva cu multa imaginatie si sclipire de geniu. adica se stie cite ceva din mijlocul problemei dar nu se cunosc inceputul si nici punctul final. asa cred si eu despre romanul tau: este o problema euristica. stii fragmente din ce vei scrie.
4. am citit cum au fost scrise unele romane contemporane: majoritatea autorilor au plecat de la cuprinsul riguros. adica continutul = problema algoritmica; limbajul, stilul = problema euristica.
5. apreciez faptul ca raspunzi cititorilor tai

Şerban Tomşa says
30 septembrie 2011, 19:35

Liviu,
cred că dependenți devenim toți. Necazul este că tot cotrobăind prin virtual, îmi rămâne prea puțin timp pentru lectură.

Liviu Drugă says
30 septembrie 2011, 20:01

Anonima:
ma tem, cu totul respectul, ca abrodezi prea rigid si matematic subiectul creatiei. Poate fi asa, dar poate fi total liber si eliberat (si eliberator pentru artist - nu vorbesc de mine, care incerc sa leg o poveste mai altfel)

concertul in si bemol pentru cainele pamantului este ultima scena din roman si are deja o schita facuta-deci nu lucrez chiar haotic cum am lasat, probabil, impresia pana acum :)


"instrumentele" concertului meu nu au fost, dupa cunostinta mea, niciodata gandite pentru asa ceva. Chiar as paria ca pe nimeni nu a dus gandul pana acolo.

Romanul meu va fi, de va fi, inainte de toate un spectacol al imaginatiei, peste care cresc, subtil sau nu, tema mortii, a erotismului bine temperat, mitologii urbane contra celor rurale, critica societatii actuale, sacrificiul din dragoste, tacut si nestiut - de cele mai multe ori cu umor dar si tragism, fiind eu sigur ca in viata stau sa creasca zambet si lacrima in fiecare secunda a ei.
Sper sa nu uit textul asta, ca schema pentru o eventuala prezentare de coperta 4 :))

Liviu Drugă says
30 septembrie 2011, 20:10

Serban:
La asta ma si gandeam cand vorbeam de dependenta de FB. Si nu in chestiune doar cititul, ci pur si simplu sa ne oprim din fuga asta dementa PESTE si PRIN tonele de informatii si sa ne gandim MAI MULT macar la o idee-doua. Am senzatia puternica a unui vietii care se dezvolta doar in mijlocul unui flux de informatii, fara a le analiza, fara a le simti... doar asa, cica suntem "la curent" :)

Anonim

dupa tine, care este rolul matematicii in viata omului obisnuit din zilele noastre?
cred ca de aproape 100 de ani artistii pun accent pe forma (mijloacele de lucru, etc) pentru ca subiectele par sa fi fost deja epuizate sub aspectul esentialitatii. un loc mai putin explorat este cel stiintific. din aceasta cauza cred ca romanele hibrid (eseu-romanb etc) au succes sub raportul timpului - in cazul in care ar putea sa "imagineze" alternative pentru viata pe pamint. si poate ar mai avea succes sub raportul timpului acea capacitate a scriitorului de a vedea frumusetile lumii actuale cu echilibru, etc, etc
pentru multi literatura este doar o forma de a pune punctul acolo unde nu pot sa-l puna in viata reala. ca atare lumea imaginara se inscrie in aceasta paradigma de rezolvare a frustrarilor din lumea reala.

Şerban Tomşa says
1 octombrie 2011, 00:23

Liviu,
suntem oarecum mortificați, inerți, străini de ceea ce trăim. Poate că din spirit de conservare. Ca să putem face performanță într-un domeniu sau altul, ar trebui să operăm o selecție în oceanul de informații care ne asltează și să ne izolăm...

Şerban Tomşa says
1 octombrie 2011, 00:24

...străini de ceea ce ni se întâmplă....

Liviu Drugă says
1 octombrie 2011, 23:38

Serban:
Exact cum zici - "Ca să putem face performanță într-un domeniu sau altul, ar trebui să operăm o selecție în oceanul de informații care ne asltează și să ne izolăm..."

Liviu Drugă says
1 octombrie 2011, 23:44

Anonima:
am sa iti raspund luni la rubrica de comentarii ale textului care a declansat discutia aceasta, pentru a nu-i bulversa pe cei cativa cititori care intra pe blogul meu. Deci iti voi raspunde aici

http://liviudruga.blogspot.com/2011/09/concert-in-si-bemol-pentru-cainele.html

elena tudor

Liviu,

sunt si minusuri, sunt cativa oameni cu care tineam legatura numai pe facebook, postau si informatii ok. comunicam mai rapid cu ei, trimiteam un mesaj si gata. in plus, mai scriam acolo tot felul de note, intamplari mici, acum le-am mutat pe blog. pot sa zic ca-i mai liniste, am mai mult timp de citit. cand l-am sters am avut senzatia ca facebook a intrat prea mult in viata mea si a celor din jur. deja discutiile cu o parte dintre prietenii din lumea reala semanau cu niste comentarii la posturile de pe facebook, pozele erau facute sa ajunga acolo, orice gluma savuroasa era repede inregistrata. ei sunt tot acolo, cand incep discutiile despre retea, ma retrag.
lucrez in presa si ma gandesc sa documentez serios subiectul, ar iesi ceva povesti.:)

Liviu Drugă says
3 octombrie 2011, 20:00

elena:

ceilalti ce au zis despre decizia ta de a te desparti de FB? Nu e un fel, ma gandesc si eu, de a le spune celor "parasiti" in mrejele FB-ului ca dintr-odata pozitia lor in topul preferintelor tale s-a schimbat?

Daca inteleg eu bine, FB ajunsese pentru tine un loc unde simteai ca era NECESAR sa ZICI ceva. Nu?

Astept sa aflu cand si unde iti vei dezvolta povestea din spatele acestei experiente

elena tudor

la cateva zile dupa ce am iesit brusc din retea, m-am gandit ca lumea s-a suparat pe mine, e ca si cum as fi iesit pe usa fara sa zic "la revedere". si de cate ori ma intalneam cu cineva aveam aceeasi reactie "imi pare rau ca nu te-am anuntat, dar nu mai sunt pe facebook", dupa ce am zis asta de vreo 2-3 ori am ramas pe loc blocata - inca un efect din marca facebook. de aia ma gandesc ca merita studiat fenomenul. iar cu prietenii apropiati incerc sa tin legatura, sa le arat ca nu facebook-ul ne leaga, ci altele - beri baute, hahaieli, discutii la tigara, chiar daca eu nu fumez :D incerc sa-i scot mai mult din casa, sa ne vedem. plus, mai am messengerul, pe care inca il suport. o prietena din olanda m-a intrebat daca renunt si la ala, sa stie cum sa dea de mine. tot ce fac este sa revin la viata de dinainte de facebook. n-o sa ma puc sa scriu scrisori, dar un telefon sau un offline pe mass sau un mail tot pot sa trimit. facebook-ul ne-a anchilozat, pe mine una m-a cocosat la propriu, acasa am un laptop, spatiul e destul de mic si scriu stand pe jos, cu laptopul in brate. poate suna patetic tot ce spun, da' chiar cred ca reteaua asta de socializare a luat-o razna. eu numai facebook am incercat, tot aud oameni care-mi spun sa intru pe google, lucurile sunt mai bine delimitate acolo, dar deocamdata nu am nevoie. si, da, am avut senzatia asta, ca pe fb e necesar sa zici ceva

Liviu Drugă says
5 octombrie 2011, 18:34

elena tudor:
dar te-ai gandit cumva daca nu cumva din vreo frustrare a ajuns lumea la facebook? Eu sunt convins ca da. Din cauza mediului sau unor nereusite personale, oamenii au vazut in FB o bula de aer, in care puteau sa actioneze si sa reactioneze cand vor. La baute, contactul direct i-ar fi oblligat sa faca lucruri nedorite. La "umbra" laptopului isi duc viata dupa ritmul propriu, sunt spirituali cand vor, raspund cand au chef... Poate ca nu asa repede, dar interactiunea aceasta virtuala v-a modifica modul de a trai al oamenilor in comunitate - daca se mai poate numi "comunitate" cand lucrul la comun e intangibil...
Deci sa asteptam inventarea "bautei" si barfei pe FB :))

eva says
19 octombrie 2011, 15:45

Evident, sunt antifacebook.:) Mi se pare culmea superficialităţii umane.

N-am, n-am avut, nu voi avea cont acolo. Cine ţine la mine mă caută pe viu, mă sună sau îmi scrie un mail privat. La fel le fac eu lor, prietenilor.


Aaaa, o prietenie intelectuală aparte mă leagă de anumiţi autori de bloguri bune. Adesea mă gândesc la ei mai ales când nu am timp să-i citesc, deşi mi-aş dori.

Liviu Drugă says
19 octombrie 2011, 16:09

eva:
categorica si dura :)
Totusi, dincolo de superficialitatea recunoscuta unanim, sunt si chestii bune pe care NUMAI facebookul le aduce.
Daca il privesti doar ca pe un instrument cu off/on, este folositor. Iti dedic :) o postare saptamana viitoare in care voi explica mai pe larg opinia mea.

Si eu ma mă gândesc la tine mai ales când nu am timp să te citesc, deşi mi-aş dori. :) :P