Călătorim tot mai fals, înţelegem tot mai puţin


         Oamenii au calatorit dintotdeauna, au fost impresionati de noutatea locurilor descoperite si le-au descris intorcandu-se (mai) mereu acasa. S-au oprit din drum, au cugetat asupra celor vazute si au povestit. Unii au plecat din teritoriile lor doar ca sa se lase uluiti de alte lumi, sa le exploreze. Au ajuns pana acolo cu adaptarea la drum incat au existat triburi de nomazi care duceau dupa ele cate un stalp simbolizand Centrul Lumii pe care il fixau in mijlocul corturilor. Calatori dar acasa – ingeniosi, nu? Stalpul era pentru odihna, pentru tihna, sa isi traga sufletul… pe dreapta.

            Azi se parcurg distante “in spume”: pe mare, prin aer, pe roti. Stai acasa si televizorul te duce in mii de locuri departate. Reviste tiparite frumos iti arata peisajele fantastice ale lumii, unde ai 99% sanse sa nu ajungi nicioadata. Turismul a dat doar putin inapoi odata cu venirea crizei. Cu toate acestea, eu sunt sigur mai exista putini calatori ca altadata. Oamenii nu mai merg in alte spatii pentru a se bucura de ele. Oamenii au aparate de fotografiat si isi uita miile de imagini de “calatorie” intr-un computer.  Oamenii sunt stresati si fug, obositi rupti, sa bifeze cat mai multe locuri de pe planeta asta. Ca sa ai bani de drum, trebuie sa muncesti mult, sau sa furi mult, sau sa faci sex cu multi sefi.  Oamenii nu se mai opresc, nu mai au tihna, nu mai gandesc dintr-un punct, nu mai simt nici un “acasa”.
            Internetul face din oameni falsi calatori in fiecare zi. Putem sa vedem mult, putem sa vedem tot – teoretic, dar nimic nu ne indeamna sa ne oprim, sa ne “tihnim”. Retele de socializare pompeaza si mai mult combustibil, poluant psihic si comportamental, in motoarele mijloacelor noastre de transport virtual. Imaginile se perinda prin fatza ochilor nostri de sus in jos, de la dreapta la stanga, cu viteze obositoare, cerand creierului nostru niste legaturi care poate ca nici nu exista. False legaturi pentru false calatorii, pentru false distante. Suntem mereu pe drum, mereu ocupati cu drumul, n-avem nici un stalp in mijlocul laptopurilor noastre, in centrul “prietenilor” nostri de pe Facebook (si familiile isi rezolva problemele pe FB)
            Facebookul scoate o chestie care se numeste “timeline”, un fel de istorie a actelor tale pe FB, in fapt un film, o calatorie in timp, pe care toti prietenii tai si tu insuti o poti accesa oricand si oriunde. Smartphone-urile prezinta cursiv, incredibil de cursiv, imagini pe verticala si pe orizontala. Ecranele nu inseamna doar imagini, poze, ci sute de simboluri care trebuie invatate. Mai multe simboluri descifrate, mai mare viteza prin lumea virtuala. Nu e doar o goana oarba printre imagini si informatii, este insasi existenta multora dintre noi, o iluzie a calatoriei. “Navighez pe internet”, se spune, nu?
            Sa ne mai si oprim, zic, uneori! Si sa ne intrebam, cand scapam de sub influenta noului drog: daca ni se ofera atat de multe cai, partiale si iluzorii, catre alte lumi, pe care le vedem in mare fuga - deci fara sa le intelegem, ce vedem din lumea de acasa, ce constientizam si ce intelegem din ea?
           


9 Responses to "Călătorim tot mai fals, înţelegem tot mai puţin"

Anonim

"a calatori fals" face trimitere la "calatoria prin intermediul internetului" sau la calatoria "ingenua " dar "reala" in insula capri, spre exemplu. "ingenua" adica fara niciun scop anume, fara nicio pregatire etc, etc
romanesc, pentru mine, inseamna cel putin o combinatie de autohton traco-dacic cu romanic de sec 2 ien - 4 en. a spune ca este vorba de pur romanesc cred ca este ca si cum ar trebui demonstrat ca este un "concept" care a aparut in acest spatiu dupa sec VII en. mi se pare cam greu...doar am trecut pe aici (mi se pare ca am prins ideea asta de pe acest blog!)

Liviu Drugă says
27 septembrie 2011, 12:17

anonim:

a calatori fals = si in real, si in virtual, lumea e in transa, nu intelege nimic, nu simte, chiar daca pe retina i se inregistreaza imagini si in ochii ii suna cantece sau limbi straine.

"romanesc"??!? N-am zis nimic de romanesc, ideea e valabila pentru toata lumea "civilizata" de azi.

Suflet de curva says
27 septembrie 2011, 14:29

Niste sfaturi bune.. sa ne oprim, sa cugetam, sa nu uitam esenta ... dar iti spun eu ca vor ramane doar niste sfaturi (din pacate) ... Suntem prea superficiali ...si prea grabiti sa mai avem timp de cugetri...

Anonim

probleme de comunicare. asa se intimpla in fiecare zi din cauza diversitatii gindurilor, lucrurilor, etc, etc. paragraful despre "romanesc" se voia sa fie un comentariu la "ciinele pamintului" si la raspunsul tau anterior "cum ca este vorba despre un concept folcloric-romanesc" etc, etc. adica eu spuneam ca sintagma "ciinele pamintului" trimite la "cerber" si intrebam daca despre asta este vorba in roman, iar tu spuneai ca este vorba despre un concept folcloric romanesc. iar eu spuneam ca atunci trebuie demonstrat ca acest concept a aparut dupa sec VII en fiind total diferit sau necontaminat de conceptul de "cerber". daca am comentat la "fragmentul de roman" a fost pentru faptul ca am aceeasi impresie : scriitorii de azi stiu foarte putin despre creierul uman. ca atare ei isi imagineaza sau isi explica lumea intr-un fel foarte ciudat. este ceva de genul cum o studenta imi povestea zilele trecute ca s-a dus sa faca jurnalism de investigatie in nu stiu ce loc pindind cu abnegatie ca interlocutorul sa faca referire la o "neconformitate" cind ar fi fost mult mai simplu sa aiba o pregatire solida pentru a putea ea insasi sa identifice neconformitatile si de-abia apoi sa le analizeze, etc, etc. adica vreau sa spun ca mai intii ar trebui sa stim bine despre "om" si apoi sa incepem sa "scriem" despre reprezentarea realitatii la nivelul creierului uman.
referitor la starea de transa: in interventiile anterioare am facut trimitere la constienta adica acea stare in care fiinta poate sa-si spuna numele si sa se localizeze spatio-temporal. incearca sa faci un experiment: o fiinta pe care o banuiesti ca traieste in transa intreab-o ca sa vezi daca poate raspunde la cei 3 itemi. daca raspunde corect atunci inseamna ca nu este o "transa" adevarata. de-abia de aici incepe discutia....am apreciat faptul ca ai recunoscut deschis ca este foarte greu sa faci ceva nou la o virsta mai mare. din acest punct de vedere as putea sa-ti sugerez sa adopti comportamentul unui om care trebuie sa invete sa inoate (este necesar). adica sa se lase in voia valului, el si valul sa fie un tot...

Liviu Drugă says
27 septembrie 2011, 18:18

Suflet de curva: poate sfaturi e prea mult spus - niste observatii. Cine vrea sa le IA in seama, bine, cine nu... Drum bun! :)

Liviu Drugă says
27 septembrie 2011, 18:49

anonim:
1) "Cainele pamantului" meu este mai aproape de acest sens http://www.horoscop-astrologie.ro/catelul-pamantului.html
decat de cerber, desi aparitia lui va fi diferita de ambele intrupari.
2) habar n=am cat stiu scriitori de azi despre creierul uman, fiecare vede lumea in felul lui - doar ca pe mine ma enerveaza lipsa lor de creativitate; ei sunt convinsi ca daca isi noteaza, simplu, viata lor din era comunista e musai literatura - o fi, dar pe mine nu ma atrage tipul asta de scriitura.
3) reprezentarea realitatii e influentata DOAR de cel care o RE-prezinta lumii, dupa ce initial si-o prezinta SIESI. Realitatea/lumea mea e sigur diferita de a ta, de exemplu... :) Dar, daca lumea mea este TOTAL diferita de a ta, comunicare dintre noi poate sa dispara in lipsa unui referent comun, care este, sa ii zic asa, Realitatea Tuturor.
4) "transa" mea era o figura de stil, prin care incercam sa spun ca multi au inceput sa piarda contactul cu Realitatea Tuturor: prea mult FaceBook, de exemplu, va ajunge sa modifice sensul cuvantulu "prieten" sau "calatorie" va include si a te deplasa prin Google Strret View.
5) nu stiu unde am zis ca este mai greu sa faci ceva nou la o varsta mai mare.
6) m-am lasat dus de val pana acum, insa mi-am dat de mult seama ca a venit vremea cand trebuie sa creez si punti intre valuri pentru ca mintea cititorului sa se confrunte cu o furtuna puternica, dar incantatoare, cu o drog, o transa, daca vrei, in care sa nu mai stie ce lume sa aleaga: din carte sau din afara ei.

Anonim

mie aici mi se pare ca ai zis chestia punctata la 5: Am ajuns la etapa in care scrisul a devenit, in cele mai multe cazuri, uluitor de obositor......
Deci, nu este ciinele pamintului ci catelul pamintului?
Scuza-ma ca iti pun o intrebare care s-ar putea sa-ti para prosteasca: cum este (descris in cuvinte) un concert in si bemol?
Pentru "realitatea tuturor" - o scriere a lui neagu juvara din perioada de diplomatie din africa (o posibila explicatie pentru rolul educatiei unitare sau diversificate in modelarea comportamentala)

Anonim

catelul pamintului (conform descrierii de pe site-ul citat) trimite si la ...catelul de usturoi...adica este alb, mic, are mult arseniu si te apara de o gramada de chestii maladive?

exista pe you tube citeva imnuri orfice ...merita de ascultat

Liviu Drugă says
28 septembrie 2011, 11:56

Anonim:
1) etapa obositoare era parte din scrierea ACESTEI carti, nu a vietii mele
2) cainele sau catelul pamantului? N-are importanta pentru roman, fiind vorba DOAR de ideea inspiratoare.
3) Cum este descris un concert in si bemol? Probabil ca in mai multe feluri ca doar sunt asemenea concerte compuse si cantate prin lume. Cum e descris un concert in si bemol pentru cainele pamantului se va vedea in carte si va fi spre uluiala tuturor - garantez! :)
4)voi cauta pe Djuvara. Multumesc.
5) voi vedea si imnurile orfice... Multumesc! :)