Specii umane pe cale de apariţie: Clientosul / Clientoasa.

Acest text, jucăuş dar bazat pe o realitate deloc străină mie, a apărut prin 2004 pe siteul disparutei Revistei de Cultură si Atmosferă Publicitară Imagoo şi a circulat viral o vreme, fără indicarea autorului - chiar m-am distrat teribil când l-am primit pe email. Azi am dat peste el din întâmplare, i-am scos câteva "durităţi" de limbaj şi îl pun aici, convins fiind că nimic nu s-a schimbat de atunci.

CLIENTOSUL (fem. CLIENTOASA)

Aspecte socio-profesionale
           
Clientosul, specie rarisimă, este întruparea maximă a “posesorului de ouă”. În afară de angajaţi, restul oamenilor sunt clienţi, deja existenţi sau potenţiali. Dă sau nu cu pumnul în masă – la propriu. Sigur pe el, îşi asumă responsabilităţi şi ştie să piardă sau să îi convingă pe ceilalţi să piardă pe mâna lui. Poate fi exagerat de ironic, tacut-superior sau vulgar şi neam prost (mai ales dupa ce familiarizeaza cu partenerii de discutie). Nuantza pur aristocratica a speciei este aproape inexistenta pe teritoriul explorat.
Domină meetingurile, indiferent de pozitia scaunului la masă. Stie istoria competitorilor în detaliu şi are intuitii şi viziuni ample şi de substanta asupra evolutiei pietei. La meetinguri începe prin a adresa mulţumiri participanţilor că au venit şi sfârşeşte pe acelaşi ton cu mulţumiri pentru atenţia acordată, de cele mai multe ori prin fraze memorate instinctiv, de-a lungul zecilor de astfel de întâlniri. Îşi aranjează cravata la început, înainte de a se ridica în faţa mesei înconjurată de parteneri sau angajaţi. Varianta feminină îşi netezeşte discret fusta pe sub masă înainte de a se ridica pentru speech. Îi stă bine în orice ţoală: clasică sau nonconformistă. Vorbeşte rar şi sacadat dintr-un sentiment de superioritate şi de siguranţă. Acelaşi sentiment este şi sursa capacităţii deloc paradoxale de a ierta greşelile ce se pot corecta fără mari pierderi.
Pierderea cumpătului în situaţii de criză, chiar dacă rară, este percepută de către ambele genuri ca pe o mare slăbiciune, ceea ce le determină să caute un confident – dar numai pentru aceste cazuri. Clientosul nu cere sfaturi, vrea doar să îi fie ascultate ordinele, emise de multe ori ca păreri. Se simte stăpânul timpului, pentru că este stăpânul termenelor de predare.
Are un deosebit nedeclarat respect pentru cei mai tari decat el, chiar dacă pe unii i-ar juca în picioare oricând.
Pentru că are timp puţin la dispoziţie să cunoască personalitatea oamenilor, cade destul de uşor pradă looserilor şi semidocţilor, care deţin arta spoielii, a prefăcătoriei. Rateul lui vine din dorinţa de a paria pe nou. Provocarea e marea lui "iubire", pe care o enunţă oricând şi oriunde. Cel mai rău îl enervează semidocţii care acţionează în domeniul lui de activitate, deşi e convins că uscăturile vin în acelaşi pachet cu florile. Semidoctul, care, trădându-se vrea să se remarce, devine destul de des victima Clientosului. Semidoctul – deci impertinent şi incompetent – este concediat sau retrogradat de acesta fără remuşcări şi fără ranchiună. Slăbiciunea de a se lansa în preajma falşilor meseriaşi îl costă imaginea şi, mai devreme sau mai tarziu, realizează greşeala făcută, scăpând de balastul “meseriaşilor”.

Aspecte sexuale

Dacă la majoritatea bărbaţilor funcţia de conducere îi înfrumuseţează, femeile sunt predispuse la imbătrânire prematură şi enervare zilnică, chiar dacă bine ascunsă. În concluzie, Clientoasa acceptă greu la locul ei de muncă femei frumoase, curtabile, care să fie – culmea! – şi apreciate profesional. Invidia şi gelozia faţă de vedetele mass-media marchează şi bărbătul şi femeia din această specie. Prea epuizaţi de stresul căruia trebuie sa îi facă permanent faţă (dar pe care nu îl recunosc) ambele genuri preferă “oralitatea” oricărei alte abordări fizice mai implicate, mai solicitante. Îşi alege cu mare grijă victimele sexuale, pentru că e extrem de pretenţios. Pericolul îl paşte din zona superficialului frumos, ascuns sub masca înaltelor preocupări profesionale. Deşi experienţa i-a dovedit ca numai oamenii inteligenti şi talentati îi duc afacerea mai departe, e totuşi vulnerabil la fizicul bine construit. Începe mereu din poziţia misionarului şi sfârşeşte solicitând explicit, sau nu, perversiuni mai mici sau mai mari.
Odată ajuns în funcţie importantă, “intima iubirea de sine” îi devine tot mai straină: e ori stresat si nu poate, ori, alternativa, are de unde alege din oferta, profund interesata, a sexului opus. Cu toate acestea isi permite sa recomande, mai in glumă, mai în serios, actul intim si singuratic celor care se arata epuizaţi la locul de muncă şi care, din cauza programului prea încărcat, nu ajung să întreţină relatii sexuale eliberatoare de energie, deci reuşite. Femeia tinde să se masculinizeze în atitudini (conduce maşini de teren, se îmbracă sportiv, poarta cravata, fumeaza ţigări tari şi bea tării, râde zgomotos în public şi îi place să conducă discuţii, chiar dacă nu se simte atrasă de subiect). De aceea, Clientoasa trăieşte dramă egalităţii în drepturi cu bărbaţii şi a inegalităţii ei faţă de celelalte femei. Celelalte femei care, în schimb, îşi afişează şi îşi asumă propria sexualitate. Din această diferenţă rezultă şi accesele de gelozie gratuită şi exploziva. Instincul sexual al Clientoasei dispare în timp sau este reprimat de dragul carierei. “Singuratica iubire” i se pare fără sens, iar actul sexual in sine o pierdere de timp. Timpul Clientoasei este dedicat in exclusivitate propriei imagini, prin întâlniri de business, unde încearcă mici aluzii sexuale finalizate, cu mare success, in penibil.


5 Responses to "Specii umane pe cale de apariţie: Clientosul / Clientoasa."

Scorchfield says
6 august 2011, 08:57

Asta îmi aduce aminte de cel ce roade "osu'" şi de cea care dă cu "coasa"! :)

Liviu Drugă says
6 august 2011, 16:36

Scorchfield: Da, insa el nu prea roade osu, ci da oase la ros altora, iar ea, corect, cam da cu coasa, fiind mult mai agresiva, dupa cum ziceam in textulet

Şerban Tomşa says
7 august 2011, 10:11

Liviu,
ai prins excelent figura asta. Cunosc și eu niște variante ale tipului uman respectiv.

Liviu Drugă says
7 august 2011, 19:45

Serban, cred ca mai am niste texte in care ma ocupam de alte categorii umane din aceeasi sfera. Daca le gasesc, poate le adaug aici...

Şerban Tomşa says
7 august 2011, 22:46

Ar fi minunat. :)