Concediul in Croatia. Cum a fost.

Niciodata nu as fi crezut ca o sa ajung in Croatia. Am fost complet dezinteresat de aceasta tara – nu mi-a spus niciodata nimic. Acum mai stiu cate ceva, dar imi asum in continuare ignoranta pe acest subiect.

Am ajuns aici pentru ca un foarte vechi si bun prieten ne-a povestit impresionat de aceasta tara si pentru ca in iunie nu e aglomerat, iar preturile se invart in jurul celor din orasele mari ale Romaniei. La supermarket, valorile sunt cam ca la noi, poate usor mai scumpe, deci nu are rost sa cumperi din Romania mancare pentru a te gospodari, ca noi, intr-un apartament de 50 de euro (2 zile am platit 60 pentru ca am intrat in “sezon”). A se compara cu pretul cel putin dublu al cazarii pe litoralul romanesc in varf de sezon. Apartamentul se afla intr-o vila dotata cu mai de toate, in afara de masina de spalat rufe, masina de spalat vase, aparat de prajit paine sau cuptor cu microunde – obiecte nu absolut necesare intr-un concediu de o saptamana. Poate alte apartamente or fi si mai utilate, nu stiu, dar sigur sunt si unele care ofera si mai putin decat asta in care stateam. Am vazut un altul, de fapt o casa veche de cel putin 200 de ani, cum ne-a fost prezentata, pentru care cerea aceeasi suma si care era nitelus cam jalnica.
  
Statiunea Baska (pronuntata “başca”), de pe insula Krk, este cautata de familisti si pensionari. Fara muzica pe la terase, fara harmalaie pe strazi sau prin curtile vilelor – cel putin asa a fost pana aproape de plecarea noastra. Doar la doua terase am vazut cantand in surdina un tip la o clapa si din gura. In alta parte, pe o straduta din vechiul si intortocheatul sat, un barbat pe la 50 de ani canta, cuminte, coveruri la muzicuta si chitara, in apropierea unei terase cu 4 mese. Ziua doar mierlele cantau raspandite prin toti copacii statiunii. Chiar si ele cantau cu veneratie pentru tihna din jur.

Satul cu stradute mici, inguste si intortocheate a fost una din cele DOUA mari surprize placute ale acestei iesiri. O asezare tip mediteraneana, a carei intimitate oferita de casele apropiate, mi-a placut enorm. Am parcurs strazile acelea pret de vreo 2-3 ore, incercand mereu sa imi imaginez cum se traieste in aceste locuinte unde orice suspin cred ca se aude la 4 case distanta. Doar femei in varsta, peste 65 de ani, stateau pe bancute sau pe scaune in fata caselor, pe aleile pe care pana acum le-am numit “strazi”. Una dintre aceste persoane semana foarte bine cu bunica mea din partea mamei.  

Toti, vanzatori, agenti de turism, gazda, foarte amabili. Prima limba straina vorbita de localnici este germana, urmeaza italiana si, abia pe ultimul loc, engleza, in care se descurca mai ales cei tineri.

Plaja e ingusta si cu pietre cam colturoase, deci necesita niste incaltati speciale, ce pot fi cumparate si de pe faleza, de la buticuri. Cipicii astia cu talpa mai tare exista si in Romania, dar sunt mai ieftini la ei.

Intr-o croaziera, care ne-a dus pe un traseu printre insule, am vazut pentru prima data, nemijlociti de ecranul televizorului, delfini care sareau pe langa vas. Penibil mi s-a parut totusi ca echipajul, desi extraordinar de amabil, ii indemna pe turisti sa aplaude la fiecare saritura a zecilor de delfini – cei mai multi se jucau mai departe, in valurile iscate de rotocoalele navei. Iar turistii, politicosi sau fara simtul penibilului, nu se lasau rugati de doua ori si aplaudau.

In afara de noi, 8 persoane, mai erau pe vas o familie din Romania si un domn care se mutase de 20 de ani din Bucuresti in Germania. Nu parea sa ii mearga rau. :) Am schimbat doua vorbe cu “neamtul”. Am mai auzit romaneste cat am stat in Baska de 2 ori: o data la ora 12.30 noaptea, pe faleza, doi tineri barbati care ziceau ceva de niste camioane, a doua oara un cuplu pe langa care am trecut (“mai avem 70 de kune”). Kuna e moneda lor si inseamna cam 0.57 lei.

Cu doua zile inainte de a pleca noi, a inceput sa se aglomereze statiunea. Au aparut copii batand mingea pe strada din fata vilei-bloc in care am stat noi. O femeie, probabil bucuroasa ca a venit in concediu, a schelacait intr-o noapte de la 1 la 2 – sunt sigur ca in pauzele de râs pitigaiat, ducea paharul cu beuturica la gurita ei de nemotoaica – parca in germana radea… :) Seara, pe faleza, turistii se miscau in grup compact – nashpa! Bine ca plecam peste doua zile. Sotiei mele, mare iubitoare de apa, nu i-a parut asa de bine. :P


Mie nu imi place marea. Mi se pare ca este cu mult sub nivelul… muntelui :) Pana aici, in Croatia, nu am mai vazut niciodata marea atat de aproape de munte, daca dealurile acelea pietroase pot fi numite munti. Am crezut ca odata cu aceasta apropiere dintre cele doua geo-elemente, voi avea o parere mai buna despre mare. N-a fost sa fie: m-am lamurit definitiv ca, daca marea arata mai bine in acest context, era tocmai datorita muntilor din jur.

Nu sunt carcotas: peisajele sunt foarte frumoase, dar PENTRU MINE nu au nici pe departe maretia muntilor. 


Au croatii niste autostrazi incredibile, spre deosebire de cele din Serbia, mai rele decat ale noastre. Iar cand vezi cum au reusit croatii sa le construiasca peste si printre munti, intelegi de ce ei fac parte dintr-o alta civilizatie, de care noi, romanii, suntem departe, departe de tot. Mai departe de 1200 de kilometri cati sunt de la Bucuresti pana la Baska, ceea ce face drumul foarte obositor daca il duci dintr-o singura bucata.

In concluzie, o experienta interesanta si placuta pentru mine, care nu sunt un mare calator, dar nu m-as mai duce iar acolo. Daca nu ati fost, decat in mizeria litoralului romanesc, Croatia merita infinit, este un spatiu care face toti bani, bani mult mai putini decat ati consuma intr-un concediu romanesc, la mare.

P.S. De fiecare data cand ma gandesc la peisajele noastre nu ma pot abtine sa nu comentez asa: jegul si dezinteresul care se vede la noi in tara este jegul si dezinteresul, prostia si incompetenta care ies din multi dintre ai nostri. Pacat! Fara fals patriotism, Romania este pentru mine mai frumoasa decat Croatia in multe privinte si priviri.








 In ultima poza e plaja de nudisti, aflata intr-un golfulet, cam la 3 km de plaja "costumatilor". Nu incercati sa mariti poza, nu veti vedea mai mult de 3 babutze si 2 mosi, insotiti de niste copilasi galagiosi. 


11 Responses to "Concediul in Croatia. Cum a fost."

Anonim

Doamne, ce apa, limpede si lina,incredibila pentru inot. Doar ca nu se vedea orizontul, erau doar munti pietrosi catre care inaintai cu usurinta, de placere, inotai privindu-i pana oboseai. Mai greu cu intorsul la mal, cand iti dadeai seama ca ai inaintat ceva si esti gata terminat...

SOmeONE says
1 iulie 2011, 20:58

Pai, trebuieste pentru care sa te firitisim, moncher! Sa-ti fie de bine! :)
In rest, desi in vacanta, ai ramas acelasi observator acut si putin malitios. :)
(Noroc ca ai atentionat, pierdeam vremea cu maritul pozei degeaba!)
:))

Liviu Drugă says
2 iulie 2011, 16:40

SOmeONE, in vacante sunt, cred, si mai observator decat in restul zilelor, cand ma perturba tot felul de maruntisuri. Malitios? Poate putin... :)

Anonim

malitios, da, sunt de acord cu SOmeONE.

eva says
3 iulie 2011, 09:21

Dragă Liviu, cred că n-ai văzut tot ce trebuia.:) S-ar putea să ajung în Croaţia spre toamnă...în zona unde locuiesc eu Croaţia e foarte apreciată.

În fine eu nu ştiu prea multe, dar soţul meu are o febleţe pentru poporul croat. A lucrat cu câţiva croaţi care au venit în RO. Zice că sunt un exemplu de punctualitate şi de corectitudine.

Nu e exclus să-ţi dau dreptate în tot ce zici după ce experimentez. Cunosc Muntenegrul şi mi s-a spus că Croaţia e mai mult, deci am aşteptări...

mofturi says
3 iulie 2011, 10:05

Sunt niste imagini foarte frumoase: combinatia munte – mare mi se pare cea mai fericita imbinare pe care o poate avea o tara. O au si bulgarii. Am inteles despre croati ca stiu sa-si administreze bine locul in care traiesc. Fotografiile arata locuri splendide si linistite. Liviu, m-am saturat de expresia “avem o tara frumoasa”, sintagma ca induce ideea ca avem cea mai frumoasa tara din lume. Nu-i adevarat. Cele mai multe tari europene sunt mult mai frumoase. Ca sa nu mai vorbim America, Canada, India, insulele din Pacific etc. Cred ca ai venit cu bateriile incarcate.

Liviu Drugă says
3 iulie 2011, 12:07

eva,

Sigur nu am vazut tot, dar cred ca am fost aproape de esentialul Croatiei, o tara minunata, uimitoare, dar in fatza careia nu am vibrat decat cu moderatie - imi asum aceasta "vina" :) Stiu ca multi au un adevarat cult pentru Croatia, ca tara turistica.

Mai e ceva: eu nu sunt, nu am fost si sper sa nu fiu niciodata un "consumator" de peisaje. Admir spatiile frumoase, ca orice om normal,insa dupa o vreme, fiind asa de incarcat de acele imagini, ma lasa mai rece - asta ne mai fiind asa... normal. O singura exceptie: MUNTELE! Poate m-as muta la munte, dar acolo viata e mai grea, iar eu am fost intotdeauna un comod. :)

Deci, mergi in Croatia, e minunata! Iar oamenii, din scurtele mele interactiuni cu ei, par mai mult decat ok.

Liviu Drugă says
3 iulie 2011, 12:36

mofturi:

Apropo de munte in mare: nu se compara Bulgaria cu ce am vazut in Croatia. Desi nu am fost in Grecia, in care tot sper ca o sa ajung de multi ani, am inteles ca locurile croate se aseamana mult cu cele grecesti, doar ca in Grecia uscatul este mai pietros si apa mai limpede.

Croatii au multi turisti nemti si mai putini italieni, deci turismului lor li s-a cerut de mult alte standarde, mai inalte. Bulgarii, confruntati cu pustanii englezi, nemti si olandezi, veniti la destrabalre, apoi cu romanii inca in formare ca turisti, sunt deci acesti bulgari, ca gazde, mai neantrenati, desi muuuult mai performati decat romanii.

"Avem o tara frumoasa" pentru mine nu inseamna "cea mai frumoasa". Natura Romaniei imi place foarte mult, fara sa uit insa ca sunt si alte zone incantatoare pe Pamant.

eva says
4 iulie 2011, 08:29

Liviu,

În Grecia, alege insulele, nu ,,pe continent''. Nu sunt două la fel, vei vedea, iar grecii sunt politicoşi, dar nu prea calzi unii.

Zici că eşti om al muntelui. Da' în Rezervaţia Naturală Retezat ai fost? E raiul.

Şi dacă nu te omori după peisaje( un comportament normal zic eu într-o lumea prea pixelizată) înseamnă că eşti atent la oamenii locului, la stilul lor de viaţă. Ai încercat Ungaria? Are oraşe cu arhitectură frumoasă( Pecs!) servicii bune şi foarte bune, iar oamenii sunt de o corectitudine,,enervantă''. Eu când merg rar la cumpărături în Ungaria mai uit raportul forint-leu. Pun banii la grămadă vânzătorului şi el îşi ia la centimă cât trebuie etc... Mâncarea ungurească e din belşug, gustoasă, dar cam grea. Carnivorul meu soţ o adoră, în general bărbaţii fac aşa. Mă şochează şi porţiile lor enorme, nicăieri n-am mai văzut aşa ceva. Dacă ai comandat o farfurie cu ceva aşteaptă-te să primeşti la preţul(afişat desigur) un platou, fără exagerare.

Liviu Drugă says
4 iulie 2011, 13:22

Eva,

Da, probabil ca o sa incep cu Rhodos, unde am un bun prieten, chiar grec, desi imi doresc sa vad multe de pe partea continentala, plina de istorie.

Om al muntelui, in sensul de calator, am fost pana acum 20 de ani, de cand frecventa iesirilor s-a redus foarte mult, si de atunci se intampla numai in cadru organizat-familial-izat sau in grup mare, stand pe la pensiuni. Am fost o singura data cu cortul de atunci, dar fata si sotia mea au fost mai mult neincantate de confortul cortului :), in timp ce mie mi-a placut enorm, intorcandu-ma in acele zile la epoca celor 18 ani cand plecam cu cortul... Ma rog... chestii firesti, pana la urma... Le inteleg si pe ele... Muntele - marele si eternul meu prilej de reverie.

Am trecut o odata prin Ungaria, Budapesta, si mi-a placut. Am vazut ca se mananca masiv la ei, insa argumentul asta nu functioneaza la mine. Am considerat statul la masa pentru mancat o pierdere de vreme. Nu sunt un gurmand, si, cand eram mic, ziceam ca abia astept sa faca astia pastile pe care se le consumam repede pentru a ne hrani. Si acum zic la fel. Am si eu, dar FOARTE RAR, iesiri de tipul "bai, ce as mai manca si eu... (o chestie)"

Tot zic ca o sa scriu cateva randuri despre munte, poate ca, dupa acest comentariu, o voi face in sfarsit. :)

eva says
4 iulie 2011, 13:50

Coooort? Of, nu!:)

( Şi la noi e la fel, ei doi vor cu cortul eu vreau la hotel, hihihi...) Exagerez, dar asta sunt. Îmi place să explorăm,dar să am duşul asigurat şi haine de schimb curate&parfumate. Merge şi o cascadă în loc de duş, dar unde-o găsesc...la cerere?!:)

Dar scrie-ne despre munte,... eu n-am scris despre Retezat ca să nu cresc fluxul de turişti, zău. Am zis că-i fac astfel un bine muntelui... Îl vizităm şi anul ăsta într-un week-end, prefer să-l ,,ţin'' la categoria ,,destinaţii secrete''.