Mi-ar fi plăcut să scriu despre aceste cărţi

Imi este din ce in ce mai clar ca dorinta mea de a scrie despre cartile care mi-au placut in ultimele 6 luni nu pare sa se materializeze in viitorul apropiat. Imi pare rau, insa sper ca macar lista de mai jos sa fie de folos celor care, de-a lungul timpului, au capatat ceva incredere in gusturile mele. Si poate ca nici lista asta nu as fi pus-o aici, daca nu m-ar fi zguduit recent convingerea ca prea multe carti proaste ies pe piata, cu un PR agresiv, iar lumea pierde timpul citindu-le, incarcandu-si creierii cu zgura girata de editori fara gust sau pur si simplu indolenti.

Ordinea este intamplatoare, nici macar cronologia parcurgerii lor nu o respecta, nu este un top.



Ambasadorul - Ioan Mihai Cochinescu (Cartea Romaneasca, 1991 – dar a fost si recent reeditată)

Călătorie spre soare-apune - U Ceng-en (Minerva, 1971)

Gheţarul – Şerban Tomşa (Cartea Românească, 2009)

Corăbii de fum, corăbii de lumină - Anton Marin (peste 700 de pagini, prin 2006 aparuta?, imi scapă editura)

Eu, gândacul – Anton Marin (Institutul European, 2009)

Când ne vom întoarce – Radu Mareş (Limes, Cluj-Napoca, 2010)

Trei Mateloţi în deşert – Grigor Babaian (Ararat, 2002)


Basme Antipopulare Armeneşti - Grigor Babaian (Ararat, 2009)


Viaţa lui Kostas Venetis – Octavian Soviagny (Cartea Românească, 2011)

Blocada – Pavel Chihaia (Dacia, Cluj-Napoca, 2005)

Ambasadorul Invizibil - Nichita Danilov (Polirom, 2010)




Despre cărţile non-fiction, citite recent, cu altă ocazie.

Fericire totală scăpată de sub control, va urez!  :)



Fostul meu coleg de facultate, bibliotecar într-o pârnaie americană (2)

V-am povestit aici care e treaba cu fostul meu coleg de facultate, ajuns bibliotecar în Unitele State ale Americii. A mai postat zilele astea nişte rânduri. Pun aici o parte din postare...


"
-Mr. J., zic, ce-ai face daca ai castiga la loterie, sa zicem, un milion de parai?
- I would give back to my community...
Stiu ca o sa mearga in cateva luni la comisie, la parole, dar intrebarea mea era amicala, nu ma asteptam la declaratii de reabilitare civica. Tac, insa citeste pe fata mesajul cu litere de o schioapa: CUT THE BULLSHIT!
-... and I'd buy myself two fat chicks.
Suna credibil.       "

...iar restul citiţi aici.  


Pentru cei care nu ştiu engleza:
I would give back to my community = i-aş da înapoi comunităţii
and I'd buy myself two fat chicks = şi mi-aş cumpăra două gagicuţe grase

Celui care mă aşteaptă

Memoria mea funcţionează destul de defectuos - se ştie. De aceea, când îmi amintesc întâmplări vechi, am senzaţia că trebuie să celebrez cumva aceste ţâşniri inexplicabile ale memoriei mele, ceea ce şi fac prin această postare. Ieri, de exemplu, mi-am amintit, brusc, o discuţie de acum aproape 20 de ani, în care un amic îmi povestea cum făcea el bani (cam la un an după Revoluţie) aducând blugi, camioane de blugi, şi îi vindea în două săptămâni pe toţi. La puţin timp s-a îmbogăţit. Ultima dată auzisem despre el că era prin Anglia, nici prea bogat, nici rupt în fund. Când mi se lăuda că a început afacerea, m-a întrebat şi dacă nu vreau să investesc şi eu ceva bani în blugi - urma să mi-i transporte el pe gratis din Turcia. 
I-am zis că n-aveam bani. Adevărul era că, în plus, nici n-aveam chef să risc şi să stau cu blugii pe la tarabe prin piaţă sau pe la consignaţii. Băiat cu instinct, amicul mi-a răspuns:
- Lasă, bă, că ţie îţi stă capul la alte alea, treaba ta!

El avea dreptate! Cam la asta îmi stătea capul atunci, în urmă cu 20 de ani:



             Celui care mă aşteaptă



Dinspre poalele minunii
Haiducii vin călări pe zmei
Vin iele-îmbrăţişate-n rochii
Şi urme de miros de zei

Se înserează, asta-i toată gluma
Şi nici nu-i vina vîntului din seri
Haiducii toţi vor din fărîma
Minunii înnodată ieri

Se înserează, asta-i toată gluma
Acum doar zeii mai miros a lan
De grîu, ce creşte în parîma
Zilei ce mi se-ncurcă peste an

Acum doar urma-n aer de haiduci musteşte
De-atîţia zmei şi de minuni la poale
Că zeul iarăşi mă găseşte
Şi mă face
O glumă mare ce atrage
Grămadă de mister la vale


P.S. Atunci, mai tinerel, nu mă grăbeam deloc şi chiar credeam că toate lucrurile mă aşteaptă. Acum, parcă sunt un pic mai matur, îmi port blugii până se tocesc la tiv, refuz orice afacere cu transport gratuit şi implicaţii comerciale şi am convingerea că lucrurile care nu m-au aşteptat regretă şi acum fapta lor necugetată. :))

Leapsa Reperatelor Repere Literare

Domnul Suciu (www.isuciu.ro), proaspatul si corespunzatorul laureat al competitiei "Blog de blog" m-a solicitat :) intr-o leapsa intelectuala. Ii multumesc si raspund aici. Cu aceasta ocazie, fac si dovada faptului ca nu am uitat de acest blog, saracul de el...
Cine vrea sa ia intrebarile si sa le completeze dupa dorinta, este invitatul meu de onoare. 

1. Numiţi cinci titluri de cărţi capodopere din literatura română sau universală.

Don Quijote
Calatoriile lui Gulliver
Moby Dick
Portretul lui Dorian Gray
Biblia


2. Dintre o carte scrisă de un autor român şi una scrisă de un autor străin pe care o alegeţi? Presupunerea este că dacă o citiţi pe una nu mai puteţi s-o citiţi pe cealaltă.

Pe cea mai bine scrisa.


3. Ce apreciaţi la o carte: povestea sau emoţia?

Ambele, dar prefer povestea, pentru ca inventia la nivel de narativ este tot mai rara - creatorii se arata tot mai vlaguiti cand e vorba de a construi lumi si caractere inedite. Nu cred in ideea “totul a fost scris”!!!


4. Orientarea politică a autorului influenţează valoarea unei cărţi?

Prea mult de discutat. Totusi sa incerc sa aduc putina lumina… odata cu parerile mele :)) Daca acea carte a trecut examenul timpului si se inscrie pe lista capodoperelor, politicul din mintea autorului nu conteaza. Daca optiunile politice tin pe locul intai o perioada cartea cu pricina si apoi creatia cade in penibil sau insignifiant, valoarea acelei carti conteaza doar din punctul de vedere al istoriei ideilor, culturii, etc.


5. Literatura modernă şi contemporană e mai valoroasă decât cea antică?

Prima e doar mai multa.


6. Pe care scriitor îl consideraţi mai valoros: Mircea Cărtărescu sau Ştefan Agopian?

Nu i-am citit “complet” pe nici unul dintre cei doi. Mai mult am “intrat” in Cartarescu. Cu toate acestea, pentru Tache de Catifea, il aleg pe Agopian.


7. Consideraţi că trebuie să faceţi eforturi pentru citirea unei cărţi bine cotate sau o părăsiţi? În acest din urmă caz, regretaţi că aţi pierdut ceva?

Eforturi am facut, de exemplu, la primele pagini din Ulise, dar treptat, citind, m-am felicitat pentru straduinta. Eram mai tinerel atunci si eram curios si atras de renumele cartii. Azi nu as mai face asta, sunt prea multe carti de citit sau recitit misto, incat sa imi pierd timpul si, mai ales, nervii, cu o carte pe care lumea buna o considera valoroasa.

8. Credeţi că o carte poate avea un efect terapeutic?
Da, dar asta e ultimul lucru pe care il caut la o carte.

9. Apreciaţi valoarea unei cărţi pe baza gustului personal sau a recomandării criticilor ori a prietenilor?

Neclara intrebare! :) Dupa cautarea diverselor sensuri din intrebare, m-am oprit la acest raspuns: gustul personal ordoneaza! Dar sunt in stare sa apreciez valoarea unei carti in contextul istoriei literaturii, in momentul in care inteleg criterile care au pus-o acolo. Sadoveanu nu este o valoare pentru mine, dar inteleg ca este pentru literatura romana.
Nota bene 1: recomandarile critcilor conteaza doar atunci cand ei imi spun ceva ce eu nu am vazut, ceva ce nu aveam de unde sa stiu – chestii de context (cultural, politic, ideologic). De la o vreme nu mai e cazul de asa ceva, dar pentru cei la inceput de drum, critica nu este de lepadat, este chiar indicata.
Nota bene 2: recomandarile prietenilor? Foarte folositoare! Intr-o asa imensitate de carti, sfatul unuia in care ai incredere iti poate salva mult timp.

10. V-aţi întâlnit cu situaţia în care să vă placă opera unui scriitor, dar să nu vă placă autorul?

Da, insa eu nu leg viata de opera.


11. Dacă aţi văzut ecranizarea unui roman, mai citiţi şi cartea?

N-am facut-o niciodata. Nu, dupa cate imi amintesc. Daca as face-o totusi, autorul ar trebui sa fie un mare estet si eu sa presupun ca filmul nu a reusit sa ii surprinda aceasta latura. De obicei, filmele sunt mult sub nivelul cartilor bune, al capodoperelor.


12. Credeţi că un scriitor poate să creeze o operă valoroasă dacă nu este patriot?

Asta e cea mai haioasa intrebare! Normal ca poate. Ce-are scula (lui de scriitor) cu prefectura (plina de patrioti, ca doar de aia zic astia ca au intrat in politica, nu?)


13. Dacă ar fi să realizaţi un clasament al literaturilor lumii, de la 1 la 10, pe ce loc aţi poziţiona literatura română?

N-ar fi in top 10 literatura romana, dar eu am incredere, sincer!, in talentul nostru si cred ca ne vom apropia de aceste locuri fruntase. Chiar si de ne va lua 200 de ani.