Aşa îmi imaginez eu scriitura perfectă!





Aprig-catifelată, conglomerat-compactă, molcom-furioasă, silenţios-sacadată, fluent-segmentată, împăciutor-războinică, terorizantă până la obsesie. Aşa să îmi ajute Zeul Scrisului, să îmi lumineze calea spre cele de trebuinţă... :)))

Audiţie plăcută! Inspiraţie "furioasă"! Weekend plăcut...

21 Responses to "Aşa îmi imaginez eu scriitura perfectă!"

abbilbal says
28 ianuarie 2011, 12:37

Noa serbus.

Dacă scriitura perfectă arată aşa cum este genericul videoclipului, atunci este clar. Un bun scriitor trebuie să meargă numai pe căi întortocheate şi când ajunge la drum drept, s-o cotească spre hăţişul întortochelilor.

Liviu Drugă says
28 ianuarie 2011, 12:40

Ai ascultat si nu ti-a placut??!?!?

abbilbal says
28 ianuarie 2011, 12:42

Am ascultat şi mi-a plăcut. Chiar vreau s-o dau mai departe.

Liviu Drugă says
28 ianuarie 2011, 12:45

La muzica m-am referit si la felul in care instrumentul acesta inventat arata felul in care se "construieste" muzica.

Nici nu avea cum sa nu iti placa! :)

Liviu Drugă says
28 ianuarie 2011, 12:47

pare ca totul e complicat - si chiar e! - dar rezultatul e armonios.

Anton says
28 ianuarie 2011, 16:36

Mulțumesc pentru acest dar! Văzusem și eu un videoclip din tot acest album, dar nu pe tot.E fain.
Mult succes la scris atunci și multă inspirație. Fie să-ți iasă așa cum îți dorești!
Un weekend cât mai bun!

Liviu Drugă says
28 ianuarie 2011, 17:32

Anton, ma bucur ca ti-e si tie pe gust. Ai scris o carte care mi-a placut in "Eu, gandacul", asa ca meriti :) o ascultare pe masura!

Ryanna says
28 ianuarie 2011, 20:34

sublim videoclipul,iar descrierea acestuia pe măsură:)..
acum..eu ştiam că scrisul are în spate o muză,sau mai multe..de aceea sunt curioasă ce zeu totuşi stăpâneşte arta scrisului,că eu încă mai cred că există mai mulţi zei decât un singur Dumnezeu prin cer şi pre pămînt:)....

abbilbal says
28 ianuarie 2011, 22:42

@Ryanna

Cu permisiunea tizului Liviu îmi prezint pe scurt opinia personală.

Zei există mai mulţi şi se ascund în fiecare creator de artă. Muza este purtată la rândul ei în mintea şi sufletul fiecăruia. Pentru mulţi ea este o himeră. Pentru cei puţini zeii şi muza sunt opere de artă scoase de mintea şi mâna creatorului.
Dar Dumnezeu este Unic. El a creat Universul şi OMUL, acest robot perfect despre care se spune că ar avea liber arbitru, dar care tot robot rămâne.

Anton says
28 ianuarie 2011, 23:06

Ei, să ştii că faptul că Dorinel şi compania au izbutit să te "fure" - şi încă atât de iute - e o veste bună pentru mine.
Dorinel se întoarce într-un alt roman, deja scris, însă nepublicat deocamdată. El trece acolo printr-o tragedie: devine deştept! Iar chestia asta îl smulge din fericirea lui adamică anterioară vizitei Marelui Erou Civilizator (MEC) şi-l aruncă în lumea noastră, în căutarea unui prieten şi a unui sens în viaţă...
Neastâmpărat cum e, le găseşte pe toate, ba chiar peste aşteptările lui. Sper că şi peste aşteptările cititorilor.
Când s-o publica - dacă te-or mai interesa păţaniile lui - o să te anunţ.

Ryanna says
28 ianuarie 2011, 23:13

@Abbibal,
foarte frumos spus...mulţumesc mult pentru feedback!:)

Scorchfield says
29 ianuarie 2011, 00:36

magister ludi Knecht, prin bunăvoinţa dumitale, ne-a arătat acest privatissimum de rebus castaliensibus, al celui mai renumit "joc cu mărgele de sticlă";

cum menţiona şi Hesse este

"preluarea şi prelucrarea muzicii populare slave în muzica germana cultă, începând de la Josef Haydn",

încheiind cu "cele două capitole despre Schubert, în special despre cvartete..."

Hermann Hesse, Jocul cu mărgele de sticlă, Rao 1994, pag.194 jos

Liviu Drugă says
29 ianuarie 2011, 17:23

Ryanna, Zeul Scrisului, ca toti zeii, este, dupa mine, o inventie personala. Fiecare, deci, si-l face si il vede in propriul fel. Asta al meu e un smeker dur, in delicatetea lui, care se lasa cu placere dus de nas :))

Liviu Drugă says
29 ianuarie 2011, 17:27

Anton, ma bucur. O veste buna! Poate o editura mai faimoasa care sa se ocupe de promovarea mai buna a cartii...

Liviu Drugă says
29 ianuarie 2011, 17:34

Scorchfield: ai adaugat un accent urias. "Da" pentru "preluare şi prelucrare", desi riscul de a rata este mai mare decat in cazul inventiei totale, de la "zero".

Lascaris says
31 ianuarie 2011, 21:01

Mie clipul mi s-a parut rupt dintr-un cosmar.

Liviu Drugă says
31 ianuarie 2011, 23:24

Lascaris, unde am ajunge daca am avea toti aceleasi senzatii? :) Dar imi pare totusi rau ca nu ti-a placut...

Anonim

Recunosc: dacă nu ar fi fost comentariul „lascaris” cu care să mă solidarizez și tehnologia avansată însăși prin intermediul căreia să mă pot plimba și să pot comenta, când mi-i drag, pe blogurile intelectualilor, nu v-aș fi deranjat, cu scuzele de rigoare, din ciberneticoasa reverie. N-am putut urmări tot clipul; din primul moment mi-a venit să strig: „Jos ghearele de pe muzică!”
Pe când o robotină Callas? Că să o cloneze, slavă Domnului, nu se poate. Sau, mai știi, poate c-or găsi vreo rămășiță.

Liviu Drugă says
3 februarie 2011, 11:35

Anonim, bun venit!, inainte de toate. :) Nu am inteles de unde vine revolta dvs. totusi? Muzica este compusa de un om (am tot uitat sa caut numele), filmuletul acesta nefiind decat o transpunere maiastra a degetelor umane care se misca pe corzi in miscarile acestor masinarii. Consider de mare exceptie felul in care se reuseste "simbioza" miscare/coordonare-muzica.

Cum observa si abbilbal mai sus, totul pare intortocheat (precum constructiile narative ample), la o prima vedere. Dar, daca te departezi, ansamblul, rezultatul detaliilor insumate poate impresiona pe unii... asa ca mine.

Deci nici vorba de clonare sau substituire a umanului din muzica, cu toate ca de multe ori muzica de azi parca e facuta de maimutze pentru maimutze :))

Anonim

Starea de revoltă ce mi-a fost instigată de vederea (vedenia)găselniței are la bază mâhnirea vis-a-vis de inconștiența ucenicului vrăjitor și frica inspirată de faptul că sunt și eu, inevitabil, rudă de sânge cu acesta.
Vă înțeleg și vă împărtășesc admirația pentru performanța tehnologică; dar raci de genul ăsta au ajuns și pe Marte, de-o cântare pământească n-or fi în stare?
Anonimatul? Un capriciu de moment.

Liviu Drugă says
7 februarie 2011, 01:12

Anonim, ucenicul vrajitor e prezentat ca inconstient doar in creatiile artistice. In realitate, multi ucenici se dedau "vrajilor" si risca pentru Ceilalti. Sa nu punem, asadar, semnul egal intre ucenicul vrajitor si inconstienta, el deseori revelatii nici macar atinse in treacat de vecinii care il acuza.

Nu este doar admiratie pentru tehnologie, cum am mai spus, ci pentru ansamblul rezultat din muzica, miscarea "bratelor", a camerei de filmare si a creativitatii care a scos o asemenea constructie de corzi si grifuri. Iar toate astea sunt absolut umane, chiar daca mecanismul e "inuman" si poate putin inspaimantator pentru unii. Sa zicem ca e un Cocosat de la Notre Dame, cu putina exagerare, evident... :)