Zona Sinistra - Adam Bodor

Zona Sinistra (nu sinistră) este o carte a carei atmosfera usor nu o poti uita. Intamplarile ciudate (nu fantastice!!) se petrec intr-un teritoriu pe care il simti, din primele pagini limitat, inchis, mai ales pentru ca e situat aproape de granita. Desi locurile, dupa denumirile lor, par reale, tot spatiul este inventat, dupa cum a si recunoscut autorul in interviul de aici (în engleză), lămurind nişte controverse critice. Unii comentatori străini (la noi nu am gasit inca romanul băgat în seamă) au interpretat cartea drept o alegorie a spatiului concetrationar sau a tarilor supravegheate, de tip comunist. Bodor este nascut in Romania si a pleca legal 1986 in Ungaria, unde locuieste si acum.

Unde se petrece actiunea prea putin a contat pentru mine. Uluitor e felul simplu in care constuieste misterul, ca un abur, care nu ştii dacă te va arde, împins de presiune, sau e doar asa, o chestie frumuşică, de "atmosferă". Chiar dacă am inteles repejor că se foloseste de natură pentru tensiona sau relaxa firul povestirii, tot nu am desluşit care naiba e mecanismul prin care o face. Cuvintele te pregatesc, simţi că urmează ceva tare când colo...:

"Peste vale s-a lăsat o linişte jilavă, cătrănită, în adâncurile ei, dintre stivele de scânduri, icnea din când în când câte o bufniţă, câinii lătrau prn curţi şi, într-un târziu, s-a auzit cum cele trei vagoane o iau spre gară încet la vale, înapoi către Sinistra. Uneori se mai auzeau din întuneric şi smiorcăielile lui Hamza Petrika. Îşi ştergea nasul, scâncea ca un căţel sensibil, jignit. Albinoşii au nervii slabi, îţi pierd repede cumpătul, mi-am spus în sinea mea:

- Nu te deranjează mirosul meu? – m-a intrebat doctorul Oleinek, poate numai ca sa tupa tacerea ce se lasase probabil din cauza mirosului sau. – Fii sincer, stiu ca put.

- Da’ de unde

- Am avut multe neplaceri din cauza asta.

- Ai un miros foarte natural.

- Nu mă amăgi, toate femeile mi-au dat papucii. Mi-au spus-o in faţă că din cauza mirosului. Dar nu mi-am facut probleme din asta."

Femeile se imprumuta de la un barbat la altul fara multe comentarii sau ifose. Femeile, cu rost pur sexual, trec de la unul la altul din ordinul unei alte femei, politista-sef (care pare cam încuiată, dar stie, a dracului, exact ce spune unul si altul, fara sa-i fi putut auzi). Mesajele catre subordonati se transmit prin intermediul unor biletele agatate in copaci. Fiecare isi alege ce nume vrea sa aiba in acele locuri unde astepti zile in sir sa fii acceptat de catre capiii politiei de frontiera, care actioneaza ca niste adevăraţi baroni locali de-acum. Se bea spirt filtrat (“spirt denaturat”) prin paine si daca nu se gaseste paine, se filtrează prin mânecă (prin materialul din care e făcută). Politistii, rai în general, isi respecta cuvantul, când şi-l dau. Un tata isi cauta fiul adoptiv intrand in acest spatiu incontrolabil si imprevizibil.

Si peste toate cade uşor, când nu se prăvăleşte, aşa o atmosferă calm-neliniştitoare, că altfel nu îmi vine cum să îi zic. :)) N-o să vă pară rău, daca veţi ajunge la cărţulia (adică mică în dimensiune) atât de densă şi atât de robust scrisă a prozatorului ungur, de origine română (născut la Cluj, 1936), nominalizat Nobel pentru literatură. De cand a plecat, Bodor a venit o singură dată in România, pentru lansarea (abia acum!!!) a câtorva cărţi de-ale lui în limba română, la Festivalul de Literatură Bucureşti (FLB). La plecare, în 1986, şi-a jurat să nu mai calce în România, dacă am înţeles eu bine din ce a spus la FLB.


Romanul a fost scris in 1992, a trecut prin 16 traduceri si mai asteapta inca trei.


Zona Sinistra - Adam Bodor, Editura Humanitas, 202 pagini, format mic.

"Ningea cu femei micuţe" (Alexandru Ecovoiu)

Sigma de Alexandru Ecovoiou

- citate -

Scrisul! Scrisul ti-a stricat viata!... Esti robul frazelor tale! Acum, astepti salvarea de sus… Sa-ti pierzi până şi iluzia asta de libertate... Trăieşte ceea ce mai ai de trăit, nu te tîmpi de tot pe ultima sută!... (...) Lasă-te de scris, caută-ţi o altă femeie, scapă de paraşuta asta cu care stai, şi apucă-te ca lumea de băut! Doi, trei ani plini şi gata! Dezmeticeşte-te, odată! Ieşi iar pe străzi, ca pe vremuri, şi uită-te după femei! Nu ca un stricat, ca un estet! Numai la picioarele lor dacă te uiţi, şi eşti aproape salvat! Treci peste ţîţe, numai silicoane; priveşte-le gîtul! Cine a privit un gît de femeie, cu adevărat, în afara lui Modigliani? Pentru că ele chiar aşa au gîtul, lung, cum l-a desenat el. Nişte girafe. Ai văzut cum şi-l sucesc! Măcar mergi în urma lor şi adulmecă feromonii! Pînă o nimereşti pe cea potrivită! Asta cu feromonii e adevărată! Numai că sînt deştepte, îşi dau cu parfumuri, să deruteze bărbaţii! Nu te lăsa înşelat de parfumuri!

Isus pierise; Toma – Geamănul – era viu! Aici era minunea! Toma fusese cel care li se arătase unora, pe urmă! “Toată credinţa”, îşi zicea, convins Mentorul, “pe Toma s-a clădit...

Călugărul ştia şi obîrşia oamenilor. Spunea despre femei că se trag de pe luna – chiar menstrele dovedesc asta –şi că bărbaţii fuseseră cîndva ambigeni: năşteau copii mici cît degetul, pe anus. Ţâţele tatălui-mamă purtau atunci lapte, o picătură ţinea atunci de foame o zi. Femeile au apărut peste noapte. Ningea cu femei micuţe, pe care ambigenii le-au hrănit la sînul lor. Când au crescut, acestea s-au jucat cu falusul, cît un viermişor – cum aveau pămîntenii, atunci – făcîndu-l să lase sămînţă. Din aceste mîngîieri s-au născut primii bărbaţ adevăraţi.


- scurt comentariu -

In centrul cărţii stă Obsesia: pentru găsirea Adevarului din spatele Bisericii, din spatele Crestinismului; pentru aflarea rostului din lumea asta, pământească; pentru apărarea creaţiei (a romanului, din calculator, la care lucrează) de imixtiuni externe (ochii prietenului Hardtmunt); pentru prietenie; pentru tradare... Obsesia roade, ca d-aia ajunge obsesie, si toate discutiile sunt apasate, devastatoare, total-esentializate, fara prea multe nuante de gri.

Personajele, din zilele noastre – primul plan narativ, sunt dure, risca tot, pentru ca au experienta riscului si au vazut ca nu pot castiga, dar se agita, si in agitatie consta de fapt traiul lor. Toti trei, Scriitorul , Icsa si Hardtmut dau de multe ori senzatia ca urmeaza sa se sfasie intre ei. In discutiile lor apare si Preotul, alt participant feroce la discutii.

Realitatea celor 4 personaje deja amintite se intretaie cu fictiunea din romanul Scriitorului – al doilea plan narativ, actiune care se petrecere in secolul 16. Avem aici si Saramago - Evanghelia dupa Isus Cristos si D. Brown - Codul lui Da Vinci. Din pacate, misterul, puternic la inceput, intretinut corespunzator, se pierde inainte de jumatatea cartii. Raman disputa, scenariile si fluctuatiile de interpretare, alternative la textele biblice, cu precadere Noul Testament. Aici, in aceste despicari migaloase de fir in patru – cinci – zece a intamplarilor si semnificatiilor din Evanghelii am gasit eu marea placere a lecturii romanului. Cu blasfemiile lui (intalnite si la altii, mai ales agnostici) m-am delectat. :)

Desi surprinzator pentru o carte romaneasca, prin problematica, pacatuieste insa chiar prin intinderea analizelor, prin relurea lor – cum ziceam – obsesiva. De aici rezulta si tonul eseistic al dialogurilor, liniar, cam suparator dupa ce descoperi ca „frecventa”, stilul se schimba cu greu. Chiar si eroii par sa foloseasca registre comune, ei reprezinta, daca vreti, dramatizarea unei singure idei complexe, intrigante si, totodata, atat de straina spatiului românesc.

Un roman romanesc aparte, care sigur va incanta pe cei dedati la subtilitatile, mari sau mici, ale Scripturilor si care isi va gasi fani si printre cei care gusta tablourile boeme in care discutiile despre scris, religie, sex si vechi conspiratii mondiale, se intind pana tarziu, spre dimineata, printre pahare cu vodca sau bere. O carte buna si, pentru mine, o mare surpriza venita din partea unui scriitor român (si am cartea in biblioteca de cel putin 4 ani).


P.S. Pretul redus la care se gaseste cartea acum, pe anumite siteuri, (SUB CINCI LEI!) este de-a dreptul penibil. Insa, înainte de toate, este grăitor pentru cititorul român de proză care refuză asemenea creaţii, repezindu-se la noile "biografisme", cu grad redus de imaginaţie (şi de stil). Am înţeles că totusi cea mai buna carte a lui Ecovoiu este Saludos, care, si ea, este de gasit cam tot pe la acelasi pret, sub 10 lei. O caut!