Fals Tratat de Estetica a manelelor

Pre-ambul:
Cum cred ca sunteti convinsi ca nu sunt un ascultator de manele, trebuie sa va marturisesc totusi ca nu de multe ori am ramas sursprins de “versurile” lor: comic-stupide, stupid-profunde, bascalioase, simplu-sentimentale, urias-banale. Manelele au marcat o generatie. Am mai spus-o de la tribuna acestui blog :) vremea lor a apus, odata cu moartea interesului mass-media pentru ele, interes pe care tot mass-media l-a nascut.
Con-text:
Mi-a placut multa vreme sa merg in discoteci, cu cat mai prapadite, mai speluncoase, cu atat ma atrageau mai mult. Saptamana viitoare voi scrie mai amplu despre acest subiect. Ei bine, acum multi ani, sa tot fie vreo 8, intr-o club-discoteca provinciala, instalata intr-o fosta autogara, cu pardoseala de ciment lipicioasa de la bauturile varsate pe jos, cu cioburi de sticla care scrasneau spre marginile “ringului de dans” (suprafata improvizata intre mese), intr-o astfel de atmosfera-haos trebuia sa curga si momentul manelist, mai spre dimineata – cum stabilise, am inteles, patronul ca sa tina totusi localului o imagine mai cool. Cand melodia, cu versurile de mai jos, a sarit din difuzoare, clientii, pana atunci oarecum paralizati pe la mese, au innebunit brusc si si-au angrenat mainile si şuncile in miscari vibrante si valuroase. Urma sa vina imediat si apocalipsa dansului din buric. La cerere, anuntata la micorfonul cu ecou, maneaua, care nici nu se terminase bine, a mai topait o data in sala ce, altadata, adapostea muncitorii navetisti ai industriei comuniste. Apocalipsa zic, caci pe jumatate din mese s-au cocotat pitipoance si pitiponci provinciali, copii, demne de imensa mila, ale exemplarelor din Marele Oras.

Pre-text:
Balerina, balerina, esti fata frumoasa
Da-ti chilotii jos, urca-te pe masa
Balerina, balerina, esti fata frumoasa
Da-ti chilotii jos, esti periculoasa

Text:
Inainte de a patrunde profunzimile mesajului, :) trebuie sa spun ca am facut o mica excursie pe google. Credeam ca “frumoasa” e mai rar in lirica manelista. Surprinzator, nu e. Nici “balerina” nu e rar, cuvantul desemnand, cum am dedus, baiadera manelista. Cu toate astea, ce-o fi fost in capul celui care a adus in rimele manelelor cuvantul “balerina”? Cum o fi putut asocia autorul finetea si amplitudinea baletului cu monotonia miscarilor maneliste? Nu stiu cum, dar a adus cultura inalta in subcultura momentului.
Cand eu am auzit prima data, m-am mirat de asociere. Ia uite, bre, ce baieti culti si ironici, mi-am zis. Dar nu aveam dreptate, “balerina” avea deja istorie in curentul menlist. Revenind… Fata e “frumoasa” deci, nu e nici “bunaciune” - un obiect sexual, imagine care e larg raspandita in muzica genului. Si, dintr-o data, aceasta delicat-stravezie statuie – “balerina frumoasa” este agresata si sparta printr-un ordin: “da-ti chilotii jos!” Se schimba si raportul, de la plan general, la detaliu. De la balerinele lui Degas la Courbet – The Origin of the world”, cu escala prin “Woman in white stockings”.

Cel de al doilea ordin-amenintare “Urca-te pe masa” arata in mod clar mediul obscur in care are loc dansul. In carciuma, la nunta sau in bucatarie, pentru manelist masa este cel mai pretios teritoriu: aici mananca, aici bea, ea este “sprijinul” lumii lui “interioare”, ea aduce fericirea mai aproape de burdihanul in tricou mulat si sclipicios. Astfel se vede ce uriasa importanta i se acorda frumoasei belerine. Locul atat de scump manelistului, masa, devine soclul pe care dansatoarea este impinsa sa se cocoate. Mancarea si bautura trec pe locul doi, dupa senzatia estetica. :)) Asa ai fi tentat sa crezi pana acum. Un lucru e cert oricum. Manelistul, daca nu sacrifica spatiul placerilor sale fundamental-bucale, este sigur ca acestea au fost, MOMENTAN, satisfacute si ca el a descoperit in imediata proximitate un nou impuls. Sexual, sub masca dansului. Dar menelistul nu sacrifica nimic aiurea. In locul bucatelor alese, este urcata balerina pentru a fi la randul ei sacrificata de privirile admirativ-hulpave. Sacrificiul consta in stergerea trupului femeii pana la perimetrul ascuns pana acum de lenjeria intima. Dansul se pierdu. Sa fi fost oare doar un pretext? Admiratia pentru “statuia” dansatoare de pe masa, noua scena, mai mica, se focalizeaza acum intr-o arie restransa cu sensuri restranse, intelese de toata lumea, caci, inainte de a fi artisti, am fost animale :)

Admirand-o de jos, ca pe o bacanta inaltata la rang de zeita fara desuuri, care calca anapoda printre farfurii, carnati, sarmale si furculite slinoase, manelistii din jurul mesei se simt toti niste zei Bachus. Acum, de la inaltimea ei golaşă, balerina nu mai e frumoasă. N-a respectat degeaba ordinul, amenintarea, de a renunta la ultima textila si de a se urca pe masa. Acum balerina ameninta si ea, cu voie de la zei excitati-ingenunchiati in josul soclului-templu. Acum balerina e “periculoasa”.