Foldere din trecut

Uneori, foarte rar, diminetile de sambata ma prind rascolind prin folderele in care imi pastrez micile mele jucarii literare din tineretea apropiat-departata. Asta poate sa aiba vreo 15 ani. De ce o pun aici? Cred ca din respect pentru randurile astea care nu au vazut vreodata mai mult de 4 ochi si pe care nu le mai simt ale mele. De ce acum? Habar n-am! :)

P.S. Luni voi scrie si despre a doua zi de la Festivalul de Literatura Bucuresti 2010. Seara a doua a fost diferita de prima. M-a ajutat sa inteleg (un pic?) mai bine unde/cum e de fapt literatura tinerilor scriitori azi.



Acte


Actul întâi


Nimeni nu îmi zice de ce trebuie să răspund prezent

Lumile astea pe care le ştii zac în tine

Ca o marmotă împachetând zilele altora

Mirosul de ciocolată urcă până la etajul meu

Şi mă trezeşte

Dacă zei stau în spatele genunchiului

E semn

Că minunile se rup în două

Şi se împart la trei

Eu-Voi-Resimiţire

Am avut profesori care m-au mângaiat

Pe faţă cu minciunile lor şi ale altora

Am avut zei care m-au liniştit pe fatza

Cu nerăbdarea lor de a mă trece

Şi pe toţi i-am recunoscut în pahare de vodcă

Nici gheaţă nu le-am dat, nici bacşiş

Doar un copil împotriva tuturor

Cu mireasma lui vâlvătaie

Cu fuga lui către mine, ăla care nu mai am

Cum să fiu

Ci doar am cum să viu

În patru labe

În două labe, dresat până în ultima clipă

Când, dac-aş muşca, nici cuvântul

Nu mi-ar fi îndeajuns de lanţ

De lanţ aş putea să îi muşc

Să îi las,

Să le las

Ca orice câine de rasă

Şi vodca de pe masă

Să o iau, mă prefac că o beau

Şi răspund printre ulucile scârbei

Un sincer prezent.


Ultimul act

- ...Şi ne-a tot lătrat, săracu’, “Atenţie la copil”!