"Piticii rai raman cu mine"

Astazi Tania implineste 12 ani. Acesta este un mic cadou bloggeristic pentru copilul meu frumos, destept si talentat. Poezeaua de mai jos am scris-o intr-o noapte, acum 2 ani si ceva, doborat de lucrul la un lung si plictisitor text cvasi-publicitar (platit destul de prost!!). Ma gandeam la cat de des se dezveleste Tania si am scris asta, apoi am ispravit imediat si prostiora aia de text.
La multi ani, Tania!!!!!

P.S. Cadoul mare, diseara! :P
_________________________________________________________________________

Piticii rai rămân cu mine

Am dormit cu balauri care mă furau noaptea şi mă duceau în pădurile lor
Am dansat cu zânele reci care mă făceau invizibil pentru toată lumea
Şi toată lumea mă lăsa în pacea pe care o uram uneori
Am sărit din copac în copac
Apoi din bloc în bloc
Cu piticii care mă iubeau
Cu piticii timizi
Pe ei îi adorm povestindu-le despre tine
Despre tainele tale
Şi despre fricile tale

Seara mai ales mă aşez cu ei între vorbe
Şi stăm aşa: privindu-te!

Unii îţi şoptesc poveşti pe care tu le vei scrie mai târziu
Alţii îmi spun poveşti pe care eu nu le voi scrie niciodată

Apoi mă ajută pe tăcute să te învelesc cu pătura pe care o arunci
Ca pe o năframă în calea răului
Se încălzesc la respiraţia ta
Se joacă zâmbitori cu părul tau.
Ei sunt piticii, Prinţeso! Nu, nu piticii mei de pe creier
Pe ăia nu îi află nimeni - i-am ferecat într-o clopotniţă grea prin vârfuri de brad

Ştii, mulţimi de pitici timizi umplu lumea:
Sunt în carrefour şi în tramvai
În parc şi în cărţile care acum nu îţi plac
Iubeşte cărţile, Prinţeso!
Ele se fac pod spre lumea lor

Pe-acolo pe unde vei găsi pitici zâmbăreţi-vorbăreţi, mă vei găsi şi pe mine.

Şi dacă piticii mei de pe creier, piticii răi,
Te vor ademeni
Cheamă bunii mei pitici
care te învelesc noaptea să nu îţi fie frig
Dansează cu ei, urcă-te cu ei în pom şi
Învaţă-le zborul
Spune-le poveşti
Ai încredere, ei o să mi le spună mie
Când mă vor înveli să nu îmi mai fie frig.