Ultimul concert?

Atentionare! Fanii inraiti ai mersului la concertele rock in aer liber se pot considera, consecinta a unei prea grabite interpretari, atacati in amorul propriu de textul de mai jos. :)

Concert Rammstein, trupa care, pentru mine, a dus rockul mai departe din locul in care il lasase Metallica. Dupa anuntul sosirii lor in Romania, mi-am dorit foarte mult sa merg sa ii vad. Apoi mi-am amintit de dezavantajele participarii la un concert unde vezi scena pe ecrane – un fel de a te uita la tv in curte, si am renuntat. O oferta de pret redus din ultima clipa (un amic nu s-a mai putut duce) a indepartat amintirea dezavantajelor. O eroare (necesara!?) din care m-am hotarat sa nu mai merg de acum la nici un concert in aer liber, unde sa stau in picioare, la zeci de metri distanta de scena.

Iata contra-argumentele mele la argumentele general aduse pariticiparii la concerte in aer liber in conditiile de mai sus.

“Merg sa ii aud live, e altceva”

Da, e altceva: suna mai prost decat pe CD, si oricat e de tare (argument des invocat) si de clar, spatiul gol zdrentzuieste inevitabil sunetul.

“Spectacol, frate!”

Spectacolul redat in plasme nu reprezinta decat niste bucatele, inevitabil aleatoare, din showul de pe scena. Altfel, spectacolul e dat in departare (oricat de “mai aproape” ai fi tu) de niste pitici care se zbenguie pe o tava (scena) mai mare. O solutie ar fi sa ma duc lipit de scena, cu lacrimi in ochi, cersind atingerea unei vedete, din spate fiind izbit de dezlantuitii si abandonati in muzica din care ei oricum nu mai inteleg nimic de torpilati ce sunt? Sa fim seriosi! :))))

In cazul Rammstein, prezentata drept trupa de rock cu cel mai fastuos show al momentului, desfasurarea de pe scena – lumini, explozii, artificii si cateva gesturi dramatizate, cumva destul de creativ gandite – mi s-a parut doar un truc maruntzel de circ care sa ii “umezeasca” pe spectatorii fugiti din fatza mess-ului si a facebookului sau din birourile in care trudesc orbeste 12-14 ore /zi. Iar cand vezi trucul de la 100 de metri, aproape ca ti se face mila de tine… Mie mi s-a facut, relaxandu-mi gatul doar cand artificiile sincronizate ingenios pe ritmul tobelor au penetrat cerul capitalei, eveniment care a smuls urale din partea unor “fiare” care pana atunci au dat molcom din cap ridicandu-se pe varfuri, ca la aerobic, sa vada un colt din imaginea proiectate pe ecranul din dreapta :)

“Atmosfera de gaska”

In gaska am mers si eu. Cu totul, 5. Ei tot merg pe la concerte de gen. Nu sunt zvapaiati si nici fanatici. Desi ne leaga destul de multe in ale muzicii de gen, nu reusesc sa ii inteleg in chestia asta. Stiu sigur ca doar eu sunt de vina :P

Gastile, in general si fara ironie, la concertul asta au fost decente si la locul lor. Si-au vazut de berea lor, pe care unii au consumat-o de parca ar fi fost ultimul butoi din viata lor. Un butoi scump, oricum. Gastile au fost cuminti si in au ajuns la extaz cu greu, desi au facut vizibil eforturi pentru a-l gasi. Pasionatii au venit pregatiti, incalzitit de acasa. Unii, supra incalziti in costumele de piele neagra.

Un tanar la 24-26 de ani, scund, cu ochelari de firma pe nasul mic, la busutul gol, privire ratcita: “mama, nu mai rezist la inca o trupa pana la ei”. Un lungan, cu semne naziste pe ceafa si in costum de camuflaj, frangandu-si degetele: “cred ca o sa am niste emotii cand o sa inceapa Rammstein”. Tot la bustul gol, de inteles pe caldura aia, un tip a mimat cantatul la o chitara de carton tot concertul – lucru cel putin straniu, sa fiu sincer.

Gastile s-au si incaierat. Un domn destul de prezentabil, in aparenta, leganandu-se nu in ritmul muzicii ci in al berii, a dat tonul unui serios cafting, ale carui cauze au ramas necunoscute. Tonul a fost preluat imediat de catre un grup, care, cred, ca abia astepta un pretext ca asta. Ce de pumni imprastiati fara mila si fara tzinta in busturile goale ale barbatilor implicati in… rezolvarea conflictului, ale barbatilor torpilati deja de bere si de soare, dar mai ales de dorinta apriga de a asculta cea mai in voga trupa de rock a zilei! :))) Ce de suturi aplicate fara nici cea mai mica tactica sau retinere individului care se tavalea pe jos, strangand, in tacere, din dinti! Bataia asta, in stilul haitelor de caini, se deplasa cu usurinta in masa civilizata de spectatori – toata lumea le facea loc. Am inteles de la prietenii cu care am fost ca e prima data cand au asistat la asa ceva. Macar atat! Caftingul a avut si partea a 2-a. Aceluiasi tip, repet - aparent calm si politicos - , i s-a refuzat trecerea printr-un anumit culoar ca vina pentru ca mai devreme iscase tavaleala. Omul a acceptat in prima instanta refuzul, dupa care, brusc, s-a napustit cu pumnii in chipul, si el bland si luminos, al refuzatorului. In 2 secunde, caineste si exploziv, grupul de batausi, cu bucurie si mai mare, se reintregise, lovindu-se grabiti si la intamplare. Din intamplare, pumnii loveau si in publicul care nu era suficient de iute sa le faca loc animalelor. Eu am fost iute, dar am platit pentru asta: mi-am pierdut sapca! :)

Mai sunt cateva neajunsuri, dar ma opresc aici. Si asa am scris mai mult decat imi propusesem, si asa prea putini vor citi pana la capat. Si asa… :)

O concluzie: prea nepotrivit pentru astfel de manifestari (cusurgiu extrem, batran in devenire?), am sa merg la concerte in aer liber doar daca o sa stau jos (minunata experienta Apocalyptica, de la Arenele Romane), aproape de scena sau/si cu un binoclu de mare putere prins pe un suport, ca doar n-o sa stau cu el in brate! :))))