Supermarketul inseamna haos

Prima data cand am vazut un supermarket a fost in 1993 - am fost fascinat. Mi-am cumparat cateva tampenii de care strainii ce ma insoteau s-au mirau foarte tare. Acum, dupa atatia ani, imi dau seama ca lucrurile (ieftine, normal) cumparate erau de fapt expresia prin care eu ma “bagam in seama” cu acel univers intangibil pana atunci. Sa fiu in supermarket in Anglia anilor ’90 era ca si cum as fi intrat in filmele vazute la cinematografele din Romania. Rafturile pline si colorate, puternic luminate, in comparatie cu albul goliciunii din magazinele comuniste de la noi, imi pareau de poveste, aproape ireale. Treceam printre standuri ca printr-un muzeu din care imi era permis sa cumpar exponatele, daca aveam bani. Dar nu-i aveam. :)

Eram un salbatic coborat din munti. Obisnuit, in Romania, cu spatiile goale si deschise, unde produsele avea distante mari intre ele, m-am trezit in civilizatia vest-europeana cu departarea dintre produse redusa la zero. Trebuia sa pasesc mai rar, sa intarzii in fata fiecarui stand, sa ma las prada detaliului dar si al deliciului de a vedea ciocolata, ceasurile sau casetofoanele in zeci de variante despartite de doar 2-3 milimetri. Intram in buluceala de amanunte “odihnit”, participam la delirul acela vizual ca un marinar care nu mai vazuse niciodata muntele si acum explora fiecare creasta, pana ce ochii ii explodau din cauza luminii soarelui, in cazul meu lumina de neon.

Pe cand eu vibram, confruntat cu decorul din filme, prietenii mei englezi care ma insoteau abia asteptau sa iasa din supermarket, dar ma asteptau din politetete si, poate, si din compasiune pentru un salbatic coborat din copacul est-european. Ii credeam plictisiti si obisnuiti cu atmosfera aceea. Nu, ei erau doar vlaguiti de agresivitatea locului.

Ieri, mi-am dat si eu seama de ce. Ieri, in supermarket, am constientizat in detaliu si eu de unde osteneala occidentalului obligat sa treaca prin monstruoasele magazine. (Shoppingul, pasiunea mea, este o boala psihica)

Multime de culori, din toata gama, inghesuite unele in altele si toate inghesuite peste tine, cumparatorul, nu iti lasa nici un spatiu unde sa iti odihnesti privirea. Inconstient, fugi de la una la alta, cautand refugiu. Fiecare bucatica de spatiu este imbacsita cu mesaje, uriase sau minuscule, de nimeni citite, percepute si ele doar ca niste pete de culoare. Linii, groase sau subtiri, curbate sau drepte, (iti) refuza orice fel de armonie, unitatea de stil functionand doar in… afara constructiei. Miezul ei insa e atacat de culorile vii ale putrefactiei si de haosul liniilor. In miezul acesta intram noi.

Nu doar hotarul dintre produse a disparut, dar insasi limita raftului dinspre cumparator, acolo unde ar trebui sa se opreasca blugii sau sticlele de ulei, nu mai exista. Marfa e vecinul tau, transformat intr-o caracatita. Marfa aproape ca vomita pe tine. Te priveste de sus sau lungita pe diagonala, cracanata sau sparta. In supermarket gasesti orice forma.

In fata acestui atac, nu ma mai mir cum de oamenii stau paralizati la coada cu privirile ratacite sau se enerveaza cu spume la gura doar pentru ca i-a fost atins cosul din greseala. Si asta, pentru ca mintea omului creeaza, involuntar si fara intrerupere, ordine in jurul sau, lucru care ii consuma imensa energie. Mintea femeilor, in general, as zice ca nu se da in vant dupa asemenea organizari, daca ma iau dupa abandonarea lor pasionala in calea shoppingului :))))

…Si mai sunt multe alte detalii alienante aici, dar poate alta data despre ele.

Pana atunci insa, am ramas cu o mare nelamurire: acest disconfort vizual este anume intretinut pentru a anihila ratiunea cumparatorului, spre a-l controla mai bine, sau este determinat de tampania managerilor care se mangaie :) la gandul ca oricum au vanzari mari?