Michelangelo Electric - Sarah Hall


Inca de la inceput descoperi talentul romancierei de a construi, la modul credibil, colorat-exotica societate din Anglia si America primei jumatati de secol 20… Pe parcurs te convingi de puterea fanteziei asezata potolit intre straturile majoritare ale realismului. Dar dincolo de toate, mi-a placut povestea personajelor aflate aproape de marginea societatii. Ele stau gata sa cada, dar se agata, intr-un fel straniu de ideea de arta… a tatuajului.

Absolventa a unei facultati de istorie a artei, Sarah Hall (36 de ani) se descurca bine (se putea si mai bine!) in a valoriza estetic aceasta indeletnicire/meserie. Aproape nici nu conteaza daca tatuajul se incadreaza sau nu in notiunea de arta, important fiind ceea ce simt cei doi eroi, maestru si discipol, confruntati cu pielea umana, ca suport al creatiei, si cu natura umana, ca suport influent al propriilor existente.

Un pusti, Cyril Parks, dupa ce se obisnuieste cu putreziciunea fizica a omului intr-un hotel din Anglia, vizitat mai ales de tuberculosi, intra pe mana unui creator de tatuaje, Eliot Riley. Individ capricios si betiv, cel din urma isi tradeaza uneori bunatatea si respectul aratate semenilor, pe fundalul unui comportament tembel si autodistructiv. Prin intermediul lui Riley intri in lumea tatuajului, lume pe care nu mi-o imaginam in nici un fel cum arata acum aproape 100 de ani. Emisiunea de pe Discovery despre artistii si tatuatii americani mi se pare un tzast-basht umflat in comparatie cu dramele si intamplarile ciudate din carte.

De pe coasta vestica a Angliei, dupa ce Maestrul moare, Cyril, de capul lui, ajunge pe vestita insula americana Coney Island. Pe vapor isi “face mana”, contra unor sume derizorii, pe calatorii care voiau nu doar sa ajunga in lumea noua, ci sa se si aleaga cu o noua infatisare. In conjurat de circul societatii, la propriu si la figurat, englezul devine repede in America un profesionist recunoscut in arta tatuajului. Se indragosteste de o est-europeana, Grace, care vrea sa isi acopere trupul cu 109 ochi tatuati. Ea e artist de circ si locuieste intr-o camera de hotel cu un cal caruia ii infasoara noaptea copitele sa nu faca zgomot pe scari. Nu va spun cum se termina povestea lor de dragoste pe fundalul unei Amercii care e vazuta in aspectele ei de balci de-al nostru, romanesc, si de Vest Salbatic, americanesc. Va spun insa ca Cyril lupta si el cat poate cu jegul si vacarmul din jurul lui, iar unul dintre lucrurile importante care il diferentiaza de comportamentul invatatorului sau este tacerea in timp ce coloreaza-infrumuseteaza-corecteaza pielea.

O lectura usoara si alerta despre un univers straniu, violent, imbacsit si animalic, punctat deseori de lucide si critice comentarii.

Am scos si cateva citate. Titlurile imi apartin (oarecum).

Irationalul sortiment feminin

“Odata, o femeie plangea in spatele cladirii, dupa ce i se facuse tatuajul. Riley n-a vrut sa o linisteasca. (…) nu simtea ca investise suficient in situatia respectiva ca s-o certifice si nu s-a apropiat de ea. Nu te puteai bizui niciodata pe panza umana sa se comporte rational, mai ales sortimentul feminin… Cy nu intelesese niciodata chestia asta la femei. Se puteau dedica plansului cu pasiune si devotament. Aceasta dorinta de autodistrugere infocata, care se ascundea in spatele plansului…”

Curva marinimoasa si socialismul personal

“Tatuarea ii deprima pe cei care ii deprima, baiete, pentru ca e marinimoasa ca o curva la aniversarea zilei de nastere. Este o arta umana, pe care n-o poti desprinde de pe fiinta umana si nici n-o poti baga intr-un sertar. Meseria noastra este generoasa, baiete. Iti spun eu ce e, e socialism personal, baiete. Toti viziteaza o persoana si impartasesc ce vad, le place ce vad sau nu. Aici scrie cine sunt eu, cu tot cacatul, cu tot. Nationalitatea, ce fel de femei imi plac, ce-mi place in viata (…) un tatuaj spune mai multe despre cel tipul care se uita la el decat despre ala care il are pe spate. Si in jumatate din cazuri, oamenii nu se plac unul pe celalalt (…) Ce facem noi e de prost gust, zic ei, ah, nu e artisitic. Cand adevarul este ca oamenilor le place sa ramana straini unul fata de celalalt pana cand socotesc ei.”

Suferi? Te ador.

“Tatuarea a fost singura cultura din Coney care a rezistat de-a lungul anilor si a ramas credibila, atragand pe loc publicul. Era ceva ce putea fi facut in fata maselor care priveau si cascau incluzandu-se si pe ele, simtind efectiv senzatia. Aceasta era insusi nucleul longevitatii sale – includere, implicare, legatura.”

“Acul lui dezvelea suferinta lor ca bisturiul chirurgului. Oamenii erau intepati si din ei tasneau vietile ca puroiul. Si intr-o buna zi el o sa innebuneasca din cauza asta… Esti o nenorocita de moasa, baiete, asta e meseria ta (…) Caci numai daca s-ar aduce urland si sangerand, din canalele mamei imediat dupa nastere, panza umana ar fi goala.”

Michelangelo Electric - Sarah Hall, Editura Humanitas.

P.S. Intre timp, aflu ca s-a transformat cartea si in audiobook, la aceeasi editura. Ma rog...