Sărăcia, in imaginarul românilor

Cu litere italice sunt trecute, mai jos, citatele aproximative din “Gandirea Magico-Religioasa la Români", dictionarul lui Ion Taloş. Sub ele am atasat comentariile mele, in care incerc o prelungire a vechilor mentalitati pana in ziua de azi.


Omul rosu

1) “Un omulet in haine rosii”

Piticii au fost consacrati de mitologia medivala ideii de rau, iar rosul, dupa ce a fost simbol al sangelui lui Isus, devine, tot in Evul Mediu, culoarea Diavolului. In zilele noastre, piticii, nu doar in Romania, ajung vedetele industriei porno. In acelasi timp, rosul, care din Antichitate semnaliza lupanarele, azi intra in concurenta cu negrul lucitor, mai subtil, mai putin strident, cand fitzosii/fitzoasele sunt invesmantati in negru, prin cluburi, prin birouri sau in calea nocturna a camioanelor cu tigari traficate din Est.

Zbarcita si ne-photoshop-ată

2) “O fiinta primitiva si zbarcita, mai urata decat ciuma si buboasa, cu doua gauri in loc de ochi si mainile ca niste vartelnite goale

Inca de la inceputurile civilizatiei, suprafetele netede au fost cele apreciate ca fiind frumoase (vezi statuile antichitatii). Azi photoshopul niveleaza fetzele si trupurile modelelor din reviste, iar programele de editare video sunt tot mai performante in aceasta privinta. Inoxul, sticla, gresia, pielea sau imitatia din piele umplu pana la refuz ambianta caselor, a birourilor, a bancilor, a restaurantelor si a mallurilor. Interioarele “moderne” se transforma tot mai mult intr-un fel de palate de gheata, unde suprafetele sunt drepte si alunecoase, lipsite de personalitate si caldura. Undeva, in underground, mai raman unele cluburi, cu mesele lor “zbarcite” din lemn de brad (din pacate, lacuit).

O insecta sau un FMI

3) “Se poate transforma in orice, spre exemplu intr-o insecta. Scapi de ea si devii bogat daca o ingropi inchisa intr-un ulcior, sticla sau butoi.”

Daca suntem de acord ca saracia poate lua toate formele posibile, incepand de la ratele la masina sau casa, pana la ministrii sau FMI, trebuie sa fim de acord si cu inteligenta pe care gandirea romaneasca pariaza cand e vorba sa scapam de saracie. Este specificata doar aceasta solutie, a ingroparii, fara sa se indice si cum prinzi insecta in sticla, ulcior sau butoi. Scapa asadar doar cel indeajuns de inteligent pentru a gasi calea.

Pasarea neagra

4) “Pasare neagra pe care omul o inchide intr-o scorbura. Daca va fi eliberata, ea nu se duce la cel care a inchis-o, ci la cel care a eliberat-o si il va saraci.”

Printr-o concluzie pripita, ai judeca eliberarea unei pasari dintr-o capcana drept o fapta buna. Ce cred eu ca vrea sa zica saracul roman aici? Ai grija, om bogat, confortul banilor inseamna relaxare, iar prea multa relaxare duce la slabirea simturilor. Intentiile bune, daca nu sunt facute rational, te pot pierde. Nu ca am avea un exces de asemenea intentii bune in zilele noastre, dar zic sa nu uitam ca in spatele oricarei zbatere de pasare ranita se poate afla un pitic rosu si zabarcit :) gata sa iti ia si putinul pe care il ai.

O prea frumoasa fata

5) “Fata frumoasa cu parul lung care locuieste in casele oamenilor saraci si ii insoteste tot timpul. Se arata numai cand oamenii sunt satui de saracie si se decid sa mearga in lume.”

La femei, parul lung a insemnat sanatate si vigoare feminina pana pe la inceputul secolului trecut. Apoi si-au pus fuste-pantalon si si-au taiat parul, iluzionandu-se ca vor castiga o lupta inexistenta intre sexe. E interesant cum românul si-a imaginat saracia astfel intrupata. Azi femeile (excesiv de) frumoase nu mai sunt asociate cu falimentul pentru ca numai la cei bogati bat sexoasele in poarta cu sanii siliconati si cu lipsa lor de alte talente in toate cele. Si mai interesant este cum saracia iese la iveala doar cand românul vrea sa plece in lume, de parca drama lui capata concretete si mai mare cand nenorocitul isi compara traiul cu al altuia. Azi e invers, dovada ca ne-am obisnuit din plin cu lipsurile: românul pleaca din tara la munca si, oricat de rau ii e printre straini, indura cu speranta. In termenii trecutului, indura cu bunaciunea langa el, dar cu matele chioraind.

Odata cu aceasta criza, multi dintre noi vom descoperi, daca nu am facut-o deja, fata frumoasa cu parul lung insotindu-se pretutindeni, precum personajele anoste din reclamele la fel de anoste: la banca, la serviciu (cine il are), la manifestatiile de strada, prin spitale, in fata televizorului schimonosit de atatea stiri negative… Si daca vreunul va face mai mult in pat cu ea decat sa o tina de mana, sa imi trimita un mail si sa treaca la subiect “am dovedit-o pe piţipoancă”. Voi intelege! :))