Sir Gawain si Cavalerul Verde (partea I)

(In partea a 2-a a comentariului despre aceasta scriere considerata o creatie literara de varf a Evului Mediu, voi insista asupra catorva detalii mai interesante ale romanului, precum homosexualitatea "cavalereasca", virginitatea sau descrierea unor simboluri specifice epocii)


Un roman medival ca un reality show trucat din secolul XXI


“Arthur nu voia sa stea la masa pana ce nu primeau cu totii din bucate; era atat de bucuros de tineretea sa si chiar intrucatva copilaros, incat viata-I placea sa fie insufletita si-l bucura cel mai puin sa stea mult timp intins, sau mult sa sada, atata il muncea sangele-i tanar si mintea fara de odihna. Si inca, in acelasi fel, il mai mana intru aceasta alt obicei pe care si-l luase cu noblete asupra sa, ca nu voia nicicand sa stea la masa intr-o zi sfanta ca aceea, pana ce nu i se istorisea o povestire nemaiauzita despre vreo fapta cu primejdii, sau despre vreo minune insemnata, pe care sa o poata crede, despre domnitori mari, ispravi de arme si despre alte intamplari; ori pana vreun razboinic nu il ruga pentru un cavaler cinstit, cu care sa se prinda in lupta, un om care sa-si puna in joc la voia intamplarii viata sa impotriva altei vieti, lasandu-si unul celuilalt prilejul sa aiba soarta cea mai buna, dupa cum le statea in ajutor norocul. Acesta era obiceiul pe care il avea regele oriunde si-ar fi tinut curtea , la fiecare din neasemuitele sale ospete pe care le dadea, inconjurat de nobila sa ceata, la castel. Din pricina aceasta, la infatisare mandru tare, el ramasese in picioare neclintit si plin de cutezanta petrecea de Anul Nou acela, cu veselie fara margini.”

Cam asa astepta vestitul si copilarosul, si politicosul rege Arthur sa i se spuna o poveste, cand povestea “in persoana” a venit peste el. Ca prin minune, se iveste in sala tronului un calaret semet, invesmantat tot in verde, cu accesorii aurite, si provoaca pe oricine de la curtea care se zvonea ca era plina de eroi ca nicaieri in lume. Cavalerul Verde accepta sa fie lovit, pentru ca dupa aceea sa ii inapoieze atacatorului lovitura fix peste un an, cuprinzand chiar in prinsoarea respectiva ca el sa fie cel cautat intr-un taram indepartat. Gawain, mana dreapta a regelui (care, in alte scrieri de mai tarziu, va aparea cu un caracter ma curand infect) se ofera, protejandu-si regele, si, dintr-o lovitura, ii zboara capul Cavalerului Verde. Minune! Din gatul strainului cavaler tasneste sange, dar omul nu cade. Isi inhata propriul cap de par si ii/isi intoarce fata catre nobili din jur, privindu-i cu ochii larg deschisi, dupa care tine un scurt discurs in care ii aminteste lui Gawain ca il asteapta peste un an la Capela Verde.

Mai trebuie sa amintesc aici ca provocatorul vine descult, desi calare, in sala castelului, acesta fiind si motivul pentru care a fost lasat sa intre atat de usor. Acesta era o dovada ca nu avea intentii razboinice.

Gawain pleaca la drum cam cu inima indurerata, dar se da viteaz in ochii curtii care se preface ca nu vede cum omul era stins de teama si ca sasele erau cam zero era sa treaca de lupta fara sa fie ucis. Ajuns la un castel mai aratos decat al lui Arthur (interesanta ofensa adusa curtii regale, care era recunoscuta ca fiind cea mai de soi din teritoriu), este primit cum nu se poate mai frumos. Stapanul feudei e foarte ospitalier, iar femeia lui foarte… frumoasa. Gawain ramane in castel, la rugamintea gazdei, urmand sa plece la Capela Verde in prejma termenului, pentru ca locul era foarte aproape. Ce coincidenta!

Si totusi, daca pana acum, a fost acceptata prezenta fantasticului, daca luptele cu balauri si trolii padurilor, care sunt in treacat mentionate, nu distoneaza cu ansamblul, acum isi face loc atractia sexuala, atat de pamanteasca si de banala.  Nevasta isi pune nurii la bataie: intra peste el in camera de 3 ori, in timp ce Gawain doarme, apoi frumoasa doamna ii spune pe fatza si il invita, chiar de la prima intalnire, direct si “de la obraz”:  “Sunteti binevenit la mine, alegeti orisice doriti, caci prin indatorire sfanta se cuvine sa va slujesc in toate si asa voi face”. Traducatorul specifica aici ca “sunteti binevenit LA mine” s-ar fi putut traduce si “sunteti binevenit IN mine”, dar a ales aceasta varianta, ca si alti traducatori in alte limbi, pentru ca discursul curtenilor medivali nu era niciodata intr-atat de direct, sau, cel putin, asa se crede. Este adevarat ca discutiile dintre cei doi, mascul atacat si femela atacatoare, au un uluitor grad de ipocrizie, care astazi par ridicole. Iata ce facea la castel domnitza, in timp ce sotul ii era plecat la vanatoare: “Atat de dulce era purtarea ei fata de cavaler, cu priviri tainice si ademenitoare stecurate pe furis anume pentru a se face viteazului cat mai placuta, incat acesta era chiar de tot uimit si plin de mare manie in sinea sa. Insa de dragul bunei cresteri el nu voia sa o respinga, ci se purta cu ea mereu curtenitor, oricat de stramb ar fi mers lucrurile” (bolduirea imi apartine)

Astazi un asemenea comportament este vazut la emisiunile gen "camera ascunsa", trucate, prezentate drept “reality show”, unde el e victima si ea ispita. Si ce credeti, chiar asa e si aici. Totul e aranjat, intre Evul Mediu si secolul XXI, din aceasta perspectiva, nu exista diferenta. Atunci nu erau camere de filmat, dar sotia ii dadea raportul dupa fiecare ispitire.

Iar lucrurile sunt si mai complicate in culisele acestei “emisiuni” contorsionate, in care Gawain, cavalerul care a vrut sa isi scape regele de la moarte, pica in capcana unui joc tensionat pana la sfarsit, cand se da pe fatza distractia pornita din cel mai pur si simplu orgoliu feminin. Cum sa nu te minunezi de mintea creatoare a acelor vremuri de secol 14?

In poveste apare de vreo 2 ori, absolut nesemnficativa in aparenta, o babutza, in compania incantatoarei doamne (parca sa o verifice pe cea din urma). Ei bine, baba este Morgan le Fay, care “intr-o vreme a fost in dragoste nespusa cu acel nemaivazut intelept”,  adica Merlin. Tot ea l-a trimis pe Cavalerul Verde la castelul lui Arthur, pentru a pune la incercare mandria cavalerilor Meseri Rotunde, sa vada ea “daca se afla adevar in vorba care umbla peste tot despre faima mare”a lor si sa o inspaimante pe Guinevere (Ce vina o fi avut sotia lui Arthur aici, n-am inteles) Si daca stiati sau nu ca Gawain era var al legendarului rege (cred ca nu am spus pana acum), aflati ca babutza le Fay, cunoscuta si ca zana Morgan, este sora vitrega a lui Arthur.

Deci totul a fost doar un joc de familie, cu vrajitoare si femeie ispititoare. Cavalerul Verde, pe numele sau real Bertilak de Hautdesert, dupa o lupta scurta, mai mult de ochii lumii, il invita chiar pe Gawain dupa simulacrul de lupta: “Si de aceea eu te rog cu staruinta, cavalere, sa vii inapoi la matusa ta si sa te veselesti in casa mea. Curtea mea te iubeste, iar eu te astept, domnule, pe cinstea mea, mai mult ca pe orice alt om ce se gaseste sub mana lui Dumnezeu…” Gawain refuza oferta si pleca la curtea regelui Arthur unde povesteste tot cavalerilor Mesei Rotunde.

Ultimul episod, scurt, este cel al esarfei pe care unii l-au interpretat ca fiind un ritual, al Ordinului Jartierei, infiintat in jurul lui 1347. Cum a aparut esarfa si rolul ei, precum si multe ale detalii ale vietii medievale, veti ramane sa descoperiti singuri.

“Sir Gawain si Cavalerul Verde” apartine secolului 14 si este un poem in versuri, al carui autor anonim este recunoscut drept “Poetul Perlei”. A fost numit astfel dupa elegia “Perla” care apare in acelasi manuscris, mentionat prima data in sec 18, manuscris care contine si poemul acesta, crestin-moralizator, al luptei contra ispitei.

Femeile sunt si aici capul rautatilor, iar barbatii niste actori-luptatori fraieriti (care isi recastiga locul de lideri si "traficanti sentimentali" odata cu Renasterea) Cititi cartea, de cele scrise pan'aci va incitara cugetul ! :)

Sir Gawain si Cavalerul Verde, traducere Dan P. Iliescu, Editura Univers, 1982, 113 p.