Yes, Smells Like Teen Spirit!

Da, scriu mai departe. Incetisor, sa nu ma tulbur prea tare :)) si nici ideile sa nu calce in picioare prea rau, caci am constatat, cu tot mai solida convingere, ca mare dreptate au avut toti cei care au zis ca, de la un punct in colo, cartea se scrie singura. Nu in sensul ca e mai usor de dezvoltat de la o anumita etapa, ci ca te trezesti in niste spatii si in niste sensuri pe care nu le-ai calculat, nu le-ai planificat. Ci ele, create intr-un "altundeva" al tau dar si strain de tine, preiau comanda.

Noaptea ma trezesc, in mijlocul unei fraze dintr-o carte asupra careia cu greu ma pot concentra, ca detaliile dintr-o intamplare a romanului se contopesc, simbolic si neintentionat, cu altele din alta secventa.

Si daca nu va iesi asa cum am vrut "Concertul in Si Bemol pentru Cainele Pamantului", macar sa las aici marturie :)))) ca am avut mari intentii cu romanul, asa cum si el, pare-se, a avut cu mine.

Nu stiu ce o sa iasa: daca acum o luna estimam ca sunt cu el cam la o treime, azi habar n-am.

Si pentru ca in carte e si ceva despre muzica, mai jos am pus uluitoare preluari si re-aranjari ale unui mare hit al anilor 90. Dupa ce ati trecut prin toate, o sa intelegeti mai bine cum vreau sa arate, sa "sune" cartea mea.

Daca ratez cu ea, greselile - evident, ce naiba! - mi le asum singur, ca doar nu va asteptati de la un roman sa accepte ca si-a ales prost autorul. :)))

P.S. Asa cum "Concertul..." a crescut dintr-un posibil scenariu de film, ieri mi-a venit o idee de carte (despre carti!), pornind de la un concept de emisune tv pe care nu o sa il accepte nici o televiziune azi, in Romania (d-aia nici nu il propun).