Scrii fara chef, fara chef iese

Am mai scris si n-am prea scris la “Concert in si bemol pentru cainele pamantului…”

Marti a fost o eroare de stare: nu am reusit sa ies din atmosfera imaginata pe Aleea Liliacului, dintre blocuri. Indiferent ce ii puneam pe ai mei pensionari sa faca pe terenul viran dintre marginea cartierului si Padurea Verde, mintea se intorcea la detaliile adunarii lor pe Aleee. Ca si cand aceste detalii se cereau epuizate, iar eu nu fusesem in stare sa le storc la momentul potrivit, atunci. Le construiam pensionarilor jocul pamantesc dublat de fantastica retea invizibila de lacrimi si nu iesea cum imi doream. Nici tigari nu aveam, un obstacol in plus, si nici nu voiam sa ies dupa ele… :) Mi-am facut un carnetel cu aspect mizerabil in care imi notam, pe masura ce imi rasareau completari: ce mai trebuia pus la Sorin “scuipatorul de seminte”, ca mai trebuia adus un personaj sau chiar doua pe la balcoane etc. Dupa cum se vede treaba, nici nu avea cum sa iasa ceva bine, daca eu eram cu gandul intr-o parte, dar scriam despre alt loc. Insa pentru ca imi fixasem sa incep, chiar sa termin, partida de fotbal, m-am chinuit. Fraier!

Miercuri am sters ce am scris marti. Sa fi fost vreo 7000 de semne. Unele chestii erau bune, dar alaturarea de rateuri m-a facut sa le dau delete total. Un inceput de mare forta. :)) Eram deja fara chef. Apoi, dintr-o data, intorcandu-ma la caietelul urat, cel cu notite, s-a instalat o liniste caldutza si productiva: am bibilit vreo 2-3 ore la adunarea celor 13 pensionari, incheiata cu un tablou deloc gandit pana atunci, dar care a venit la fix, legand intamplarea de un detaliu din alta parte, aproape uitat. Multumit! Poate chiar foarte multumit…

Joi am pornit-o iar cu fotbalul, cu cei 13 pensionari in spatele blocurilor. Abia asteptam sa trec de hopul asta si sa ajung in Padurea Verde sau la Geamgerie. N-a fost chip! :) Inca prea atras de accentele ireale, ratam intalnirea cu banalul. Dupa o pagina, am inchis laptopul si am deschis “Regele Arinilor”, care imi pare mai interesant in a doua jumatate.

In weekend, doar idei. Cele care se asorteaza cu povestea, dupa ce sunt analizate bine, se califica in carnetel (cam penibil cuvant: "carnetel"!)

Azi, am decis sa nu scriu nimic. Apoi m-am apucat intr-o doara de scena Geamgeriei. Prima pagina a iesit bine.

Concluzia/sfat: daca nu ai chef sa scrii intr-o zi, nu te chinui. Pierzi si timp, iar imaginile ajung sa ti se toceasca prea mult inainte de a le pune in cuvinte. Cel putin asa functioneaza la mine...