Leapsa de la Mofturi de Ochelarist



1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Semne de carte, bucati rupte de hartie, coli A4 indoite la jumatate (pe care imi iau notite, daca simt nevoia, mai ales pentru non-fictiune). In copilarie, mai indoiam. In ultimii 20 de ani, doar de cateva ori, cate o juma’ de milimetru (sau nu deteriorez pagina), daca nu era nimic in jur de care sa ma ajut.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?
Da, o carte mica-mica, cu citate minunate, de 1 ianuarie 2010– poate ca un semn discret sa fac ceva anul asta in privinta cartii mele care sta inceputa de 4 ani. Cartea mica-mica este inca ratacita. Interesant sau nu, eu rar am primit cadouri carti in ultima vreme (poate si pentru ca sunt cunoscut ca “mofturos”), dar imi face o enorma placere sa ofer carti in dar, insa numai celor care stiu ca le folosesc, nu sa le etaleze pe vreun raft.

3. Citiţi în baie?
De cand ma stiu. Daca nu am carti sau ziare, citesc textele de pe ambalaje - fara gluma. Si faza cu ambalajele o am dinainte de a ajunge chiar eu sa le creez.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?
Vreodata? :) Dintotdeauna si mereu. Am scris un fel de carte, chiar inainte de ’89 pentru care am primit 500 de lei sa o termin in 2 saptamani. Am scris pe rupte pana in ultima secunda, inainte de a ma duce sa predau caietul bunului meu prieten aflat intr-o alta localitate, intr-un sat de munte. Nici macar nu l-a deschis, cand am ajuns la el. Mi-a demonstrat, zicea el cu dreptate, ca daca sunt stimulat imi fac timp. Abia dupa aceea, cand nu am mai avut timp, mi-am dat seama ca el avea mare dreptate, dar :))) in felul lui. Caietul grosutz, umplut acum vreo 20 de ani, a disparut, dar nu imi pare rau dupa el decat ca istorie. Nu era ceva publicabil acolo… Nici nu-mi mai amintesc subiectul. Prin 2000 am inceput alta carte pe care munca in televiziune a ucis-o… Sper totusi sa termin anul acesta “Concertul in si bemol pentru cainele pamantului”, cartea la care lucrez cu atata incantare si angajament. Un lucru este sigur: m-am antrenat din plin pentru acest “sport” de-a lungul vietii. Sper ca, in finala (mica, mare sau… mititica), sa ies totusi printre primii. :))

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Cred ca sunt bune, folositoare, chiar si aratoase.

6. Care este cartea preferată?
Pentru un muritor supus al literelor, intrebarea este inumana. Nu pot avea o SINGURA carte preferata.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Reciteam pana in ’89. Apoi, pana acum 4 ani, abia daca aveam timp sa citesc ce imi doream sau cartile anuntate ca fiind mai de soi. Stiu ca gestul asta de neintoarcere la cartile favorite este deseori interpretat ca superficialitate, dar eu am niste motive speciale, legate de timp, necomentabile aici. “Neintoarcerea” de care vorbesc vizeaza doar beletristica, pentru ca revin la cartile de teorie, antropologie, istorie si filozofie sau arta, ori de cate ori am nevoie de o improspatare a memoriei (care e tot mai ofilita!) Intre 2000 si 2004 foarte rar am citit fictiune, intrasem mai mult in istorie (antica si medievala) si mitologie.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
I-as intreba cum scriu sau cum au scris. Nu cum le-a venit ideea, ci cum au coordonat imaginatia cu concretul traiului cotidian, cu timpul necesar “compunerii” textului.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Da, insa nu prea am cu cine, :)) comparativ cu anii de facultate. Azi am prea putini oameni in jur cu asemenea indeletinciri. Singura, sotia mea a mai ramas… agatata pe baricada cititului, restul prietenilor s-au ratacit. Au citit candva constant, poate acum sporadic, sunt oameni solicitati de munca sau unora le-a disparut cheful de carte in favoarea filmului.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Autorul, recenziile din revistele de specialitate sau de pe blogurile care m-au convins in timp, un extras din ea, valva din jurul ei si, ultimul motiv, recomandarile, cand nu sunt plate si idioate, de pe coperta 4.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Depinde de pretentiile acelui “cineva” sau de locul sau imaginea pe care si le revendica. Daca te declari crestin, trebuie sa fi citit cel putin Noul Testament. Poti trai si fara Ulise al lui Joyce, si fara “Dune”, daca gasesti placeri livresti in alte volume. “Lecturile obligatorii” tin, exagerand un pic, de constrangeri, iar cartea trebuie sa fie nascatoare de placeri (estetice, intelectuale, existentiale)

12. Care este locul preferat pentru lectură?
In pat. Mai rar in fotoliu. Vreo 6 ani am citit mult in tren: aveam, odata pe saptamana, 6 ore de mers cu trenul, dus-intors, la Bucuresti.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Liniste. Luptandu-ma intr-o vreme cu Prolegomenele lui Heidegger, pentru ca mi se parea prea mult zgomot in camera, am scos bateria de la ceasul de pe perete si era aproape sa opresc si centrala termica (se auzea, la intervale, un fasait prin tevile care alimentau caloriferele). Am o ureche fina si ma deranjeaza si cel mai mic zgomot, cand lucrez ceva care necesita concetrare. Cred ca, daca m-as forta mai mult, as putea auzi cand isi misca iepurele urechile in camp. :)))

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Nu, desi simt ca prea departe nu e acel moment.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
De toate, de toate. De exemplu, chiar acum citesc una neatinsa si nevazuta de nimeni. O citesc in capul meu si o scriu dupa aceea in computer. Acum am facut o pauza sa raspund la aceasta prima leapsa bloggeristica din viata mea :))

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
Spatiul pe care, emotional si intelectual, mi-as dori sa il vietuiesc temporar. Sper ca un raspuns mai bun si mai cuprinzator la intrebarea asta sa devina cartea la care lucrez.

Am raspuns pe fuga, poate am sa mai revin cu completari in timp. Nu stiu cui sa dau leapsa mai departe. Ma gandesc...