Acces la intoarcere.

Craciunul, poate mai mult decat celelalte sarbatori, prin atmosfera si traditie, il face pe om (crestinul declarat, in special) sa se aplece mai mult asupra lui insusi si asupra celorlalti. Se foloseste mai mult sintagma "e vremea sa..." decat "e timpul sa...", semn ca, inconstienti, ne intoarcem, prin limba, la vremuri mai vechi, cand trecerea nu era asa fulgeratoare ca acum. Tot de Craciun ne potrivim pasul la ritmul pe care il credeam uitat, iar privirea nu mai sta in pamant sau in monitor, ci se intinde catre ceilalti. Brusc, de parca n-ar fi existat niciodata, regasim numerele de telefon ale unor prieteni pe care nu i-am sunat tot anul sau ne amintim de lista lucrurilor pe care ni le-am propus si pe care nu le-am dus la capat sau pe care le-am savarsit totusi.

"Magia Sarbatorilor" ? Publicitatea si mass-media au furat expresia aceasta, au terfelit-o in slogane si in promouri de radio si televiziune. Am ramas, in schimb, in aceste zile, cu starea de regasire, cu accesul la intoarcerea spre sine si spre cei dragi.

Spre cititorii acestui blog, din care pe multi ii consider prieteni, se indreapta gandurile mele de bine. Si gandurile acestea nu vin doar din pricina Craciunului, da? :)

La Multi Ani, dragii mei!


Poet român, în zilele noastre.


"Fiindcă de mică purtai rochii vaporoase cât fierul de călcat la care te uitai şi ziceai că seamănă cu barca din care cobora mereu un miros de peşte căruia mama îi spunea tata"

"orice femeie
este
o vânzătoare a ceva ce nu îi aparţine"

"atunci când mă uit prin binoclu
vreau
să mă văd pe mine făcând semne de fericire
şi tu să fii cumva în ochii mei"


"viaţa are un tic şi deschide uşi pe care le găseşte închise"



"lumina cădea pe trepte ca o minge
noi
aveam mersul ghemuit în glezne
hainele ne erau îmbâcsite cu numele noastre
dar pe cine să luăm la subraţ să fugim unde

uşa de la intrare
făcea zgomot când intra cineva
atunci unul dintre
noi
a inventat jocul
cine deschide primul uşa cu puterea gândului"


"prietenilor le zic
e trist şi durează"


"la bătrâneţe voi ajunge să văd în alb negru
o să confund şoşonii mei cu ai ei
şi o să râd pe chestia asta
ca şi când aş râde cu ea"


"când rămâneam amândoi în pat iubito
ca două bărci uitate de ape de sate în noroi
pe creştetul Pământului
unde pocneam în ceaţa plină de cariatide
sub greutatea unui pescăruş rătăcit
cu mâinile transformate în vâsle"


"am auzit că marea se mută
şi nici pescăruşii nu mai sunt ce au fost
au schimbat aripile în ceva pe înţelesul nostru"


"mov
mergeam deseori pe linia de tren
plină de mărăcini
în căutare de şopârle

eram trei
o sfântă treime a copilăriei
cu pantalonii zdreliţi

când ajungeam acasă
acelaşi chip de mamă mă întâmpina
ieşind parcă direct prin uşă

acelaşi miros de mâncare
proaspăt pregătită ca pentru un zeu

mă sprijineam cu mâna stângă de peretele din hol
pentru a mă descălţa
mama îmi pipăia noua vânătaie
inflorită pe genunchi

şi rămâneam aşa
cu un picior în aer
aşteptând cu înfrigurare
sărutul pe pata mov"

Acestea sunt cateva citate din creatiile lui http://alexandervsalexander.blogspot.com/. Ultima este o poezie completa, care mie imi place foarte mult.

Cu totul intamplator am ajuns pe siteul lui. De obicei, nu stau mai mult de cateva secunde pe siteurile de acest gen. Pe al lui l-am parcurs aproape in intregime, in 3-4 reprize. Mai peste 2-3 saptamani, pret de cateva minute, disparate, l-am cunoscut si personal pe poet. Mi-ar fi placut sa pot scrie imediat despre evenimentul, absolut impresionant pentru mine, unde l-am intalnit pe amabilul si discretul Stefan Ciobanu. Evenimentul = Cenaclul "Pariu pe prietenie"