"Ningea cu femei micuţe" (Alexandru Ecovoiu)

Sigma de Alexandru Ecovoiou

- citate -

Scrisul! Scrisul ti-a stricat viata!... Esti robul frazelor tale! Acum, astepti salvarea de sus… Sa-ti pierzi până şi iluzia asta de libertate... Trăieşte ceea ce mai ai de trăit, nu te tîmpi de tot pe ultima sută!... (...) Lasă-te de scris, caută-ţi o altă femeie, scapă de paraşuta asta cu care stai, şi apucă-te ca lumea de băut! Doi, trei ani plini şi gata! Dezmeticeşte-te, odată! Ieşi iar pe străzi, ca pe vremuri, şi uită-te după femei! Nu ca un stricat, ca un estet! Numai la picioarele lor dacă te uiţi, şi eşti aproape salvat! Treci peste ţîţe, numai silicoane; priveşte-le gîtul! Cine a privit un gît de femeie, cu adevărat, în afara lui Modigliani? Pentru că ele chiar aşa au gîtul, lung, cum l-a desenat el. Nişte girafe. Ai văzut cum şi-l sucesc! Măcar mergi în urma lor şi adulmecă feromonii! Pînă o nimereşti pe cea potrivită! Asta cu feromonii e adevărată! Numai că sînt deştepte, îşi dau cu parfumuri, să deruteze bărbaţii! Nu te lăsa înşelat de parfumuri!

Isus pierise; Toma – Geamănul – era viu! Aici era minunea! Toma fusese cel care li se arătase unora, pe urmă! “Toată credinţa”, îşi zicea, convins Mentorul, “pe Toma s-a clădit...

Călugărul ştia şi obîrşia oamenilor. Spunea despre femei că se trag de pe luna – chiar menstrele dovedesc asta –şi că bărbaţii fuseseră cîndva ambigeni: năşteau copii mici cît degetul, pe anus. Ţâţele tatălui-mamă purtau atunci lapte, o picătură ţinea atunci de foame o zi. Femeile au apărut peste noapte. Ningea cu femei micuţe, pe care ambigenii le-au hrănit la sînul lor. Când au crescut, acestea s-au jucat cu falusul, cît un viermişor – cum aveau pămîntenii, atunci – făcîndu-l să lase sămînţă. Din aceste mîngîieri s-au născut primii bărbaţ adevăraţi.


- scurt comentariu -

In centrul cărţii stă Obsesia: pentru găsirea Adevarului din spatele Bisericii, din spatele Crestinismului; pentru aflarea rostului din lumea asta, pământească; pentru apărarea creaţiei (a romanului, din calculator, la care lucrează) de imixtiuni externe (ochii prietenului Hardtmunt); pentru prietenie; pentru tradare... Obsesia roade, ca d-aia ajunge obsesie, si toate discutiile sunt apasate, devastatoare, total-esentializate, fara prea multe nuante de gri.

Personajele, din zilele noastre – primul plan narativ, sunt dure, risca tot, pentru ca au experienta riscului si au vazut ca nu pot castiga, dar se agita, si in agitatie consta de fapt traiul lor. Toti trei, Scriitorul , Icsa si Hardtmut dau de multe ori senzatia ca urmeaza sa se sfasie intre ei. In discutiile lor apare si Preotul, alt participant feroce la discutii.

Realitatea celor 4 personaje deja amintite se intretaie cu fictiunea din romanul Scriitorului – al doilea plan narativ, actiune care se petrecere in secolul 16. Avem aici si Saramago - Evanghelia dupa Isus Cristos si D. Brown - Codul lui Da Vinci. Din pacate, misterul, puternic la inceput, intretinut corespunzator, se pierde inainte de jumatatea cartii. Raman disputa, scenariile si fluctuatiile de interpretare, alternative la textele biblice, cu precadere Noul Testament. Aici, in aceste despicari migaloase de fir in patru – cinci – zece a intamplarilor si semnificatiilor din Evanghelii am gasit eu marea placere a lecturii romanului. Cu blasfemiile lui (intalnite si la altii, mai ales agnostici) m-am delectat. :)

Desi surprinzator pentru o carte romaneasca, prin problematica, pacatuieste insa chiar prin intinderea analizelor, prin relurea lor – cum ziceam – obsesiva. De aici rezulta si tonul eseistic al dialogurilor, liniar, cam suparator dupa ce descoperi ca „frecventa”, stilul se schimba cu greu. Chiar si eroii par sa foloseasca registre comune, ei reprezinta, daca vreti, dramatizarea unei singure idei complexe, intrigante si, totodata, atat de straina spatiului românesc.

Un roman romanesc aparte, care sigur va incanta pe cei dedati la subtilitatile, mari sau mici, ale Scripturilor si care isi va gasi fani si printre cei care gusta tablourile boeme in care discutiile despre scris, religie, sex si vechi conspiratii mondiale, se intind pana tarziu, spre dimineata, printre pahare cu vodca sau bere. O carte buna si, pentru mine, o mare surpriza venita din partea unui scriitor român (si am cartea in biblioteca de cel putin 4 ani).


P.S. Pretul redus la care se gaseste cartea acum, pe anumite siteuri, (SUB CINCI LEI!) este de-a dreptul penibil. Insa, înainte de toate, este grăitor pentru cititorul român de proză care refuză asemenea creaţii, repezindu-se la noile "biografisme", cu grad redus de imaginaţie (şi de stil). Am înţeles că totusi cea mai buna carte a lui Ecovoiu este Saludos, care, si ea, este de gasit cam tot pe la acelasi pret, sub 10 lei. O caut!



6 Responses to ""Ningea cu femei micuţe" (Alexandru Ecovoiu)"

dragoş c says
18 noiembrie 2010, 12:21

da, cartea asta m-a fermecat, e scrisa inainte - cred - de codul lui davinci, si are o tematica "scandaloasa" pt cititorul roman. nefiind promovata, din pacate, nu a intrat in bibliografia romaneasca...
da, saludos e cea mai buna, precum si cartea de povestiri, cei 3 copii mozart, cu mare succes in spania! - http://chestiilivresti.blogspot.com/2008/05/alexandru-ecovoiu-un-scriitor-misionar.html

mai sunt 2 romane pe care le-am citit, dar sunt mai slabe - ordinea si statiunea.

pantacruel says
18 noiembrie 2010, 13:01

imi plce ecovoiu. dar nu chiar in toate cartile lui putine :)

Liviu Drugă says
18 noiembrie 2010, 19:39

Dragos, Sigma apare in 2002, Codul in 2003. N-am citit Codul, dar acum parca l-as accesa sa fac niscaiva comparatii. Saludos - sper sa il gasesc la targ, daca nu, pe vreun site. Multumesc si de sugestia cu povestirile lui

Panta, si Sigma este intre ele, sa inteleg...

Scorchfield says
18 noiembrie 2010, 21:28

N-am citi codul, am văzut filmul, mi-a ajuns; de Alexandru Ecovoiu nu ştiu nimic, acum am să cercetez, mulţumesc Liviu.

În ceea ce am citit mi-am amintit de Grigor Babaian, un mare scriitor armean...

Liviu Drugă says
18 noiembrie 2010, 21:39

Scorchfield, multumesc si eu pentru Grigor Babaian :) Il voi cauta.

Scorchfield says
18 noiembrie 2010, 21:43

Când ai timp, căci merită:

http://scorchfield.blogspot.com/2010/08/latenta-moarte-spiritului-eleganta.html

şi mai sunt...