Nimic despre cartile de la Gaudeamus 2010

Cine spune ca nu se citeste in Romania se insala. Multa lume am vazut la Gaudeamusul asta. M-am invartit 3 spre 4 ore printre standuri. Cititorii se imparteau in doua categorii, din perspectiva respectului pentru “aproapele”, pentru vecinul de stand, care si el cauta o carte acolo. In prima categorie intra agitatii nesimititi, orbii, care nu vedeau si nu simteau ca universul din jurul lor era totusi limitat. Te impingeau si te jucau in picioare la propriu. Si sa nu credeti ca era diferit de la o editura la alta, ca depindea de gustul pentru un anume tip de carte. Humanitas, ALL, Corint, Polirom, etc – IMPINGATORII se lafaiau chiar si acolo unde nu incapeau doua carti una langa alta. IMPINSII, la randul lor, se strecurau pe unde puteau, ocoleau standuri intregi ca sa nu deranjeze. Impinsii citeau si carti tehnice, si de bucate, si ezoterice, si ii vedeai zdrobiti pe la toate standurile. Impinsii nu mergeau cu ochii in jos (spre deosebire de categoria opusa) si stateau mereu cu simturile video si tactil aproape de explozie. Eu m-am incadrat in cele doua tipuri, pentru ca, oricat bun simt as fi avut, unii meritau jucati in picioare, asa cum si ei voiau sa ma joace pe mine. Am ales deci sa le respect regulile jocului :)) De cateva ori, ca un Robin Hood veritabil, am protejat impinsii de impingatori, bucurandu-ma pe ascuns de rolul pe care mi-l asumasem (asta dupa ce m-am intremat cu o cafea si m-am hidratat cu o bere).

Dupa aproape o ora si jumatate de ochi bulbucati aruncati peste rafuri, am facut o pauza la restaurant. Fara gluma: eram rupt de oboseala. O bere si o cafea mi-au adus si mai aproape oamenii care venisera in miezul cartilor.

La o masa: un domn cu barba, unul fara si o doamna vopsita blond – toti trei peste 50 de ani. Barbosul a vorbit fara sa fie intrerupt numai despre filme. Cand m-am asezat eu la masa era la productiile romanesti. Nu il auzeam prea bine, dar nu le-a vorbit de rau. Apoi a trecut la Kurosawa. Insotitorii lui il ascultau in tacere. Doamna blonda a fumat tigara de la tigara, privind printre cei doi, prin monologul barbosului, catre barul departat la care barmanii se miscau cu incetinitorul, ca in celebra scena cu gloante din Matrix.

Pe langa masa cinefililor a trecut o duduie care isi infigea cu mare indiferenta tocurile cui in linoleumul zgomotos si cu mare ingamfare posteriorul bine strans de blugi in privirile tuturor. Cursul despre filme a incetat cateva secunde, lungi, tarkovskiene. Barbosul a urmarit blugii stransi, apoi a dat de privirea distanta a doamnei vopsite care a scuturat indiferenta a 40 tigara in scrumiera cu varf si a zis molesita: “Ii mai dau 10 ani si gata”.

Dupa cusatura blugilor s-a tinut si domnul care a vorbit despre istorie, la alta masa. Dupa ce ingamfatul posterior i-a iesit din vizor, domnul a inghitit in sec. Cred ca miscarea marului lui Adam a fost vazuta si de cele 10 perechi de ochi care i-au urmarit siderati si aproape nemiscati peroratiile despre istorie: Garda de Fier, Carol, guvernul actual, Cuza… Cred ca era vreun profesor universitar, in pragul pensionarii, sau vreun guru al acelui grup care ii sorbea fiecare cuvant.

Eu mi-am permis sa urmaresc mai mult timp blugii – ma “documentam”, da? :)) Asa am vazut cum, din sens opus, au aparut doua doamne, ponosit imbracate, dar cu o asa de mare prestanta, incat ma intrebam daca nu s-au ratacit prin restaurant. Mi le-am imaginat ca fiind niste profesoare care plecau de la scoala obosite dar cu constiinta lucrului bine facut. Calcau cu grija sa nu deranjeze cu abia perceptibilul zgomot al pasilor lor. Calcau de parca mangaiau linoleumul in care, cu doar cateva secunde mai devreme, stapana posteriorului ingamfat infipsese turbata pantofii cu toc cui. Au trecut nebagate in seama de nimeni pana in coltul restaurantului, si-au strans la piept gentile scorojite asezate in poala, asteptand venirea ospatarului. In zece minute, cat am mai stat eu acolo, au ramas nebagate in seama in coltul acela retras.

Dupa cele 20 de min de pauza, m-am aruncat din nou in valtoarea vizitatorilor si a cartilor. Re-intrarea mea in décor a fost fix in cea mai dragalas-absurda discutie intre doua vanzatoare de carte, tinerele si cam sleampate (nu stiu de la ce editura; erau pe un culoar):

- Fata, ca animalele se imping astia…

- Nu-mi spune ca eu ma oftic de mor…

- De ce, fata?

- Nu pot, fata, sa plec de aici sa ma duc la expozitia de ti-am zis ieri… aia de haine.

- Chiar ca…

Le las cu marele lor necaz si ma strecor spre editura Corint sa iau o carte Taniei. Cand dau sa intru, aglomeratie mare, lumini de televiziune si niste membre care nu faceau parte din decorul obisnuit al unui targ de carte. Am dat vina initial pe jumatatea aia de halba de bere de sub cealalta jumatate, de spuma. Ceva nu era la locul lui. Fac un pas inapoi si ma izbesc frontal niste priviri pierdute de caprioare la fel de pierdute. Pornesc in jos de la ochii lor umezi si tampi spre restul corpurilor. Iar restul se dezvaluie a fi format, in majoritate, din adaos substantial de silicon si din membre lungi, evident inferioare, si usor dezechilibrate, scurse pana in podea. Undeva, departe de ochii caprioarelor, umeziti de alergia provocata de apropierea cartilor un domn junior al unui mare senior politic dadea autografe pe cartea recent lansata. Nici nu conteaza cine era autorul (Andrei Hrebenciuc). Conteaza insa ca un tinerel, sub 25 de ani, scotocea portofelul cam pustiu, langa casa, sa vada daca are bani destui sa ia aceasta creatie despre criza economica. Plin de cosuri, aspirantul la invatatura celebritatii insotita de turma de caprioare, se uita ba la banii putini, ba la crupa ciutelor cu boticul rosu de plictiseala. A gasit in final bani suficienti pentru carte si a cumparat-o. A strans-o la piept apoi visator, cu ochii la blondina de langa el. Ea i-a aruncat o privire superioara, apoi si-a intins, dracoasa, bluza subtire peste cele doua bucati de silicoane de calitate superiora. I-a soptit vecinei, tot cu superioare, ceva la ureche. Au pufnit amandoua in ras. Baiatul s-a inrosit si a plecat.

Asa am vazut eu Gaudeamus 2010. Pentru reduceri de pret si evenimente, discursuri si alte concluzii culturale, puteti cauta pe google.

P.S. Am plecat cu o carte pentru Tania si una pentru mine. Chiar am inceput sa o citesc pe a mea si, pana acum, sunt incantat de ea. O sa si scriu aici curand despre “Carte de colorat pentru orbi” de Maria Ellis.

15 Responses to "Nimic despre cartile de la Gaudeamus 2010"

Scorchfield says
23 noiembrie 2010, 18:53

Am pomenit uşor de acest circ şi deja s-au cam supărat pe mine, am să revin, căci ies acum afară în ploaie. :)

karina says
23 noiembrie 2010, 20:05

Da..da..se citeste...

Scorchfield says
23 noiembrie 2010, 22:11

@Karina
Nu sunt în templul meu, bănuiesc că sunt bine primit, fără a fi mistic, dar Isus i-a alungat pe cei cu tarabele ce erau de-a lungul drumul ce urca spre Templu!
Şi ştii de ce?
Pentru că nu era decât în profitul preoţilor, a celor ce luau "forfetarul" de la fiecare comerciant aflat înlăuntrul zidurilor.
Spiritul era altundeva!

Liviu Drugă says
24 noiembrie 2010, 09:38

Karina, eu chiar ma gandeam ca o sa vina mai multa lume decat anul trecut. Anul trecut criza era inca un spectru puternic. Anul asta s-a lamurit lumea si s-au obisnuit cu situatia. :)

Scorchfield, desi ai dreptate, nu vad alta solutie. Cred ca e necesar sa dam "preotilor" ce e al lor ca sa ajungem la partea sensibila a lucrurilor, la spirit. E totusi unul dintre paradoxurile marunte alaturi de care traim, nu? :)

Adina says
24 noiembrie 2010, 11:20

in weekend am vorbit cu o prietena care imi zice fataaa ma duc la gaudeamus, eu fiind undeva (in trenul de pietrosita :P) ii zic taci fata, nu ma mai amari atata, dar acum nu imi mai pare rau ca n-am fost :)

Liviu Drugă says
24 noiembrie 2010, 11:27

Adina, singurul avantaj al targului e ca ai cartiele gramada, insa, brusc, avantajul se transforma in dezavantaj, pentru ca gramada de edituri atrage droaie de oameni si... tot asa... Depinde de cati nervi ai la tine cand intri printre standuri :)

abbilbal

Noa zua bună, oameni buni. Hop şi eu să-mi vâr nasul pe aici. Maestre sau tizule Liviu, cum crezi că ne cade mai bine, nu mă prea mestec în vorbe cu domnia ta "pencă" nu vreau să-mi prin urechile la uşă. Da' acum tăt o fac.
Şi acum, ca şi altădată, în România se citeşte. Sunt şi din ăia care o fac din plăcere, şi din ăia care o fac din obligaţie, dar şi din ăia care "cetesc" numa' "folbal". Aşa a fost de când lumea.
Acum mai este o treabă. Din ăia care cetesc unii au bani să-şi cumpere cărţi, alţii nu au bani. Cei care cetesc numa' "folbal" scapă mai ieftin.
Şi când nu ai bani să cumperi cărţi apelezi la ce apuci pe internet. Este cel mai avantajos. Şi mulţam lu' Dumnezău că îmi găsesc destule de cetit, numa că nu mă pot socoti cu vremea. Dacă până în urmă cu "şepşpe" ani era de vină chefereul, acum de vină sunt IO. Mă ocup cam de multe să treacă vremea mai cu spor.
O zi bună să ai şi Dumnezeu să-ţi rânduiască linişte şi pace pentru aţi putea vedea în tihnă de treburi.

Jovi says
24 noiembrie 2010, 12:53

Aceleasi lucruri le-am vazut si eu, dar talentul de povestitor se afla la tine. Plus ca eu pauza de bere am luat-o dupa targ si departe de restaurantul de acolo ;)
Cand te apuci sa faci recenzie si la cartea fetitei?

Liviu Drugă says
24 noiembrie 2010, 12:57

draga abbilbal, sau tizule, nu-mi mai spune "maestre" - sunt departe de aceasta calitate si, chiar de-as fi mai aproape de ea, tot nu mi-ar placea un asmenea apelativ :) Deci sa ramanem la "Liviu" :)

Sa stii ca exista o solutie prin care poti lupta impotriva preturilor mari ale cartilor: BIBLIOTECA! Multi dintre prietenii mei raman muti de uimire cand afla ca biblioteci de unde poti imprumuta carti exista inca pe lumea asta.

Da, ai dreptate: se citeste, insa nu ca acum 20 de ani. Altele sunt motivatiile acum, din care "placerea" justifica mai putine intalniri cu cartea ca altadata. Acum se citesc, din obligatie sau din confuzie, tot felul de tampenii de genul "cum sa reusim in viata, in 3 etape", marketing si viata sociala pe internet...

Asa ca, draga Liviu, te astept mereu aici sa te amesteci in vorbe, ori de cate ori ai chef :)

Liviu Drugă says
24 noiembrie 2010, 13:00

Jovi, mai am putin si termin cartea, dar autoatea este o femeie matura, cu un scris matur. Zic femeie, desi se pare ca este un pseudonim acolo... Mai am de cautat asupra numelui :)

abbilbal says
25 noiembrie 2010, 00:08

"biblioteci de unde poti imprumuta carti exista inca pe lumea asta."
Aşa este, dar sincer să fiu am uitat de existenţa lor. Nu pentru că aş ignora biblioteca ce funcţionează la noi, dar nu sunt obişnuit cu ea. De ce? Păi simplu. Am luat cărţi de la bibliotecă doar cât am fost copil. Apoi am început să caut librăriile nu din snobism, ci pentru că am vrut să-mi fac o bibliotecă personală şi am reuşit. Acum, de câţiva ani buni nu mai caut nici librăriile. Găsesc lecturi faine şi utile şi pe internet. Nu mă interesează cele gen XXX ci clasici. Am citit şi contemporani, dar majoritatea derapează şi nu-i mai caut.
Pe moşia ta voi veni mai des la citit, ca şi până acum, şi mai puţin la scris pentru că totuşi nu fac parte din grupul scriitorilor. Aici sunt mai amator decât la fotografiat.
Până la o nouă întâlnire îţi spun noa serbus mă dragă şi să auzim de bine.

Liviu Drugă says
25 noiembrie 2010, 13:09

abbilbal, te astept, si nu trebuie sa faci parte din grupul scriitorilor sa iti spui parerea aici :)

Cand zici ca gasesti texte de citit pe net, te referi la carti in format electronic sau la scrieri de pe bloguri?

chrysallidis says
26 noiembrie 2010, 22:35

chiar mă gândeam dacă există şi o altă percepţie asupra acestui târg...
in afară de cea în care: "atât de fain, ce de cărţi mi-am cumpărat".

pot spune că pe mine m-a amuzat teribil acest târg şi, în acelaşi timp, m-a făcut să le zic câteva vorbe de duh, în gând, celor de la editurile de "prestigiu".
i-am văzut şi eu pe am văzut care se împingeau, dar am văzut mai mult şi alde pseudo reduceri - sigur se călcau în picioare pentru ele. prea multe din păcate.
am văzut multă lume la adevărul.
şi....am văzut şi nişte pelicani împăiaţi.

gaudeamus....simpatic circ.

Liviu Drugă says
26 noiembrie 2010, 22:53

chrysallidis, da, da, imbulzeala de la Adevarul pentru autografe la cartea despre revolutie... Ce mari secrete se vor mai fi reluat a suta oara in capodopera cu pricina? :))

Un circ de unde, daca stiai cum sa te orientezi, puteai luat ceva bun - dar asta e expetia...

chrysallidis says
27 noiembrie 2010, 11:36

da, am găsit şi eu câteva cărţi bune.