Monologul interior al cîinelui meu vagabond

Dacă recent mi-am deschis cumva calea spre penibil, scoţând aici şi acum din folderele trecutului ce scoteam mulţi ani în urmă din cap, m-am hotărât să merg mai departe. Poate unii vor renunţa să mai treacă prin blogul asta, poate vor veni alţii. Sigur însă lumea nu se va schimba nici pic... :))


Monologul interior al cîinelui meu vagabond

E totul curbat şi cu ţâţe-n urechi

Miroşi ruşinat din ibricele vechi

Gagica din colţ te curbează

În stilul ei omenos

Scoate din tine mirarea din “tu”

Şi pictează-mi un os

E frumos, nu rotund!

Tu ce zici, să mă tund?

Iubeşti prea mult, stăpâne,

Faci paşi prea apăsaţi, prea tăcuţi

Am auzit că–n Neverland sînt făcuţi

Iubeşte mai greu

Ce dracu’

Eşti om

În locul lui “voi” îl tot mângâi

pe “vom”

E totul pătrat şi cu

sâni primăvară nu faci

iarăşi taci, mă priveşti rotundo-

pătrat

Rupe-ţi lanţul acum

şi bubuie-mi un lătrat!

(mai ,1996)

13 Responses to "Monologul interior al cîinelui meu vagabond"

Anton says
9 noiembrie 2010, 21:20

Ray Bradbury spune într-o minunată povestire de-a lui ce se poate întâmpla dacă omori un fluture din neatenţie.
Aşa că nu fiţi atât de sigur că lumea nu se va schimba cu nimic. În fond şi poeziile pot fi nişte fluturi care-s pudraţi cu polenul unor clipe de mult trecute, prinşi în chihlimarul timpului...
Cam atât pot spune eu, cel care, la fel că monsieur Jourdain, mai prozaic, fac doar proză.

Liviu Drugă says
9 noiembrie 2010, 22:32

Anton, nu stiu nimic de Bradbury, dar sunt sigur ca am dreptate in privinta incercarilor mele... :)) lirice

Blue Freedom says
10 noiembrie 2010, 21:11

Primesc anatemă dacă mărturisesc că mi-au plăcut mai mult Actele?
:)
Bună seara, că uitai să spun.

Liviu Drugă says
10 noiembrie 2010, 22:35

Blue, de ce sa primesti anatema cand tocmai ce ai ales sa citesti asta si nu altceva mai bun? "Multumesc", iata ce primesti! :)

Blue Freedom says
10 noiembrie 2010, 23:53

Dacă am scăpat "doar" cu un mulţumesc, atunci prind curaj
să mai comentez şi cu altă ocazie.
:)

Liviu Drugă says
11 noiembrie 2010, 00:25

Blue, curaj ? Pai ce curaj mai mare poti sa ai cand comentezi ceva necomentat de nimeni altcineva. :) Zi ce vrei, comenteaza cum iti vine. Ma bucur sa dau de critici implicati :)

Blue Freedom says
11 noiembrie 2010, 01:05

:)
"Zi ce vrei, comenteaza cum iti vine. Ma bucur sa dau de critici implicati :)"
Asta-mi miroase a capcană!
:)
(Glumesc. Nu ştiu dacă e cazul să mă-ntind la glume, dar văd eu apoi...)

Blue Freedom says
11 noiembrie 2010, 01:09

Nu, chiar nu am aptitudini de critic. Mai degrabă veleităţi de veşnic ucenic.
Dar dacă-mi promiţi că n-o să mi se umple ecranul de cine ştie ce ferestre năstruşnice, atunci îmi voi manifesta "impresionantul" curaj de care pomeneai domnia ta.
:)

Liviu Drugă says
11 noiembrie 2010, 12:14

Ferestre nastrusnice? :)) Nu stiu cum ar arata ele, dar fii sigura ca fereastra blogului meu nu mai atrage deschiderea altora, cel putin nu din cele clasice de "windows". Daca te referi la ferestrele ce, simbolic, s-ar putea deschide, atunci, recunosc, ca sunt departe de a controla orice deschidere suplimentara, de sens.

Deci, ochii pe fereastra (oricare ar fi ea) si comentariile pe text. :)

Blue Freedom says
11 noiembrie 2010, 16:44

...şi stângu' pe tobă!
:)

Când vorbeam de ferestre, mă refeream la unul din comentariile tale de la Sorin. Povestea cu IT-istul, dacă-ţi mai aminteşti. Acolo îmi vorbeai de posibilitatea apariţiei intempestive a unor ferestre buclucaşe pe umilul meu monitor.
:)

Liviu Drugă says
11 noiembrie 2010, 16:58

Aha, acum abia am inteles exact. Credeam ca te referi la vreo setare pe care sa o aduca blogspotul cand intri pe pagina de comentarii (desi nu am auzit de asa ceva)

Da, imi amintesc de povestea cu cercetarile pe care le-ai suportat prin propriul calculator. Stai linistita, nu sunt nici pe departe un meserias in ale atacurilor internautice, desi am participat, creator, la o farsa uriasa de genul acesta, pe care i-am facut-o unui fost coleg. Poate vreodata am sa o povestesc si aici, caci merita... Ohoo, si ce farsa. :))

Blue Freedom says
11 noiembrie 2010, 18:53

:)
Mă bucur că ne-am lămurit în legătură cu ferestrele. Era o glumă, oricum.
Cât despre farsă, sper să fie una nevinovată şi cu adevărat amuzantă.
La câte am pătimit eu însămi din pricina acestor imixtiuni, dacă aş afla că am fost victima unei farse de genul celei de care vrei să povesteşti, atunci nu-l văd tocmai bine pe autorul ei.
Brrrrr, mi s-a zbârlit deja părul pe ceafă!
:)

Liviu Drugă says
12 noiembrie 2010, 00:13

Povestea mea, unde eu joc un rol secundar rau de tot, a pornit de la o poanta nevinovata si a ajuns pana a-l panica serios pe cel caruia i se facuse.

Din ce ziceai tu pe blogul lui sorin, cazul tau e total diferit de ce i-am facut noi colegului. :)