Muribundă, maneaua horcăie-n coteţ

M-am plimbat si eu putin zilele astea. Cateva ore la mare (nici daca as fi putut, nu as fi rezistat mai mult in mediul ala tercios) si 3 zile la munte, dormind ca altadata in cort si adormind, langa foc. Dar nu asta e subiectul, rezervand pentru alt text o taioasa polemica, de va fi timp si chef, referitoare la diferenta dintre iubitorul de munte si indragostitul de mare.

La Vama Veche nu a fost nici o surpriza ca nu am auzit manele. N-am auzit nici pe drum spre mare, nici spre munte. La Plaiul Foii, intr-o vale plina de corturi, o singura data a explodat o productie manelifera, pentru 3 minute. Apoi linistea s-a cuibarit din nou printre noi.

Eu sunt convins ca manelele sunt pe cale de disparitie. Ea si-a luat avant in plin boom economic, cand, daca aveai niscaiva bani, puteai zilnic sa dai un tun imobiliar sau sa vinzi cate 3 masini aduse/furate din Germania. Azi, in ditamai fâsul economic, abia daca mai caraie maneaua intr-o rabla de provincie cu difuzorul smiorcait. Mica smerdoiala care aducea cate un merţan in curtea fiecarui ciuciumendel a disparut si ea. Exuberanta pustanului imbogatit peste noapte de matrapazlacurile cu terenuri ale taticului cu lanţuc de 2 kile la gat e amintire. Vlastarul cu jipan in curte si cu ciorba de ştevie in ceaunul din bucatarie nu mai are nici un motiv sa dea blana maneaua pe Magheru sau pe Calea Victoriei. Criza economica a adus tacerea in boxele manelistilor!

Odata cu fericirea s-a dus si tupeul. Nici un fan ale manelelor nu te mai priveste adanc si superior in ochi din masinile decapotabile. Din lipsa de bani de motorina, masina lata cu subwoofer cat portbagajul ruginit sta acoperita de praf si gainat in curte, printre oale si ulcele, sau in fata blocului din Ferentari.

Creatorii de manele, lipsiti de banii “fara numar” si de dedicatiile aferente, au ramas si ei fara motivatie si inspiratie, precum si fara invitatiile la emisiunile slinoase de televiziune. Manelistii, tristi si parasiti, sunt deci “in doliu” si murmura, poate, in gand “offf, viata mea!”. Maneaua horcaie neputincioasa in cotet ca o purcea care s-a ingrasat prea mult ca sa se mai poata misca. Taiati-o! Taiati-o cu manelele de-aici! :))

P.S. Aversiunea mea pentru manelisti este indreptata numai catre cei care asculta excesiv de tare acest gen muzical in spatiu public, dovedindu-se niste imparati neincoronati ai nesimtirii. Admiratorii civilizati ai manelelor au toata intelegerea mea: cu totii suntem supusi greselii :P

12 Responses to "Muribundă, maneaua horcăie-n coteţ"

SOmeONE says
19 august 2010, 20:35

Sa te-auda Dumnezeu, Liviu!!! :))

Drumul din Zarnesti la Plaiu' Foii e frumos de facut pe jos, in mai. Padurile de pe o parte si de alta a vaii sunt de tei! Dimineata gasesti in iarba Bureti de Roua; copti pe jar sunt un vis... Toamna, in padurea din spatele cabanei, sunt atatea mure ca te poti burdusi stand asezat. Eh!... :)

Liviu Drugă says
19 august 2010, 21:03

A fost prima data cand am ajuns acolo. M-a impresionat simtul civic al oamenilor care si-au intins corturile in vale, mai sus de cabana Plaiul Foiii. Au curatat tot in urma lor si au luat gunoiul in masini, cosuri de colectare a deseurilor neexistand nicaieri in zona. Aproape incredibil simtul romanilor de protejare a naturii!

Liviu Drugă says
19 august 2010, 21:54

tot pentru SOmeONE: drumul din Zarnesti, nimic de zis, e fromos, dar nu de parcurs in timpul zilei cand masinile ridicau un praf de nu se mai vedea marginea drumului dar peisajul pana departe :)

SOmeONE says
20 august 2010, 00:55

:)
Am zis in mai. Si dimineata, devreme. (Buretii de Roua se usuca imediat de cum da soarele...) Nu prea sunt asa multi amatori de dormit in cort, inca, la vremea aceea... In plus, am spus "drum" in sens de traseu si nu de "carosabil". Ideal este, la mersul per pedes, sa urmezi malurile paraului care curge in stanga vaii, considerata directia "spre" cabana. :))

Liviu Drugă says
20 august 2010, 01:03

corect, asa ai zis! :) Am retinut sfatul tau... mai ales pentru bureti. :)

Anton says
21 august 2010, 11:11

Ooo, cât optimism!
Poate că, pe moment - deşi mă cam îndoiesc (de citit postarea domnului Florin Lăzărescu, în care se referă la preumblarea dumnealui prin acelaşi spaţiu montan ca şi tine) -, maneaua o răsufla ceva mai anvoie, dar manelismul e în continuare cât se poate de viguros. El există de mult timp, de pe vremea lui "Iţa-iţa bidineaua", interpretată de diverse "doamne" şi "domni" ai "cântecului popular românesc" (unii care azi tună şi fulegeră împotriva manelelor), când nu i se spunea aşa. Paradoxal, "Bordeiaş, bordei, bordei" sau "Până când nu te iubeam" pe versurile şi muzica lui Anton Pann sunt manele în cel mai corect sens al cuvântului, dar unele care n-au de-a face cu manelismul şi cu "manelarii". Pervertirea sensului unor noţiuni, aşa, după ureche, face şi ea parte din "manelism", ca şi siluirea limbii române. Interesant e şi faptul că anumite perversiuni de acest gen au fost făcute programatic - vezi fenomenul folclorului de tip nou, anturând omul nou dejisto-ceauşistoid - care numai din greşeală n-au fost comise, ci cu obiective dintre cele mai precise şi sinistre. Trist e că în bună măsură multe şi-au atins ţinta, iar roadele acestor mancurtizări care s-au dorit a fi de masă le culegem azi. În fond, vorba cinicului: trepanaţi, trepanaţi, dar veseli!

Liviu Drugă says
21 august 2010, 12:44

@Anton
Am citit si eu postarea lui Florin Lazarescu, dupa ce ai pomenit tu de ea. N-am zis ca purceaua a murit deja :) Fenomenul retragerii maneleleor de pe "scena" este
in consolidare, primul semn fiind cand mass media a inceput sa ii scoata de sub reflectoare. Circul electoral e deocamdata in pauza, deci manelistii nu mai apar printre steagurile partidelor. Desi admirata, total sau numai la betie, de toate clasele sociale, maneaua a fost raspandita in populatie de cei din clasa medie. Romii si cei de jos, mai saracutzi, clasa submedie, ascultau si inainte, dar cand s-au trezit cu Gutza la tv si l-ascultat in masina directorului de banca, si-au vazut preferintza din batatura proprie inaltata la nivel de GUST NATIONAL.

Mentaliceste gandind,eu vad in aceasta manelizare exploziva si perpetuare agresiva (acum pe terminate, zic) a ei doua explicatii:

1) adresata ritmurilor primare, muzica genului a gasit mai multa animalitate in ascultatori decat intelect. Fanii respectivi nu au fost educati in SPIRITUL altor muzici si au ramas niste "salbatici", preferand sa tzopaie dezlantuiti in jurul cantaretului, ca in vechi ritualuri sacrificiale.

2) raspandita si consacrata de clasa medie, cum ziceam mai sus, rezulta ca am trait si traim intr-o tara cu educatie muzicala si intelectuala simpla, cu lideri
dominati mai ales de insticte si de comoditate. Muzica, convingerea mea babana, vorbeste cel mai bine despre mentalitatea unui grup, fie popor sau gasca de bloc. Mare atentie: analiza acestor preferintze NU trebuie sa includa hiturile de la radio dintr-o vara - ele sunt comandate pe bani grei si fac parte din politica complexa a caselor mari de discuri.

In concluzie: da, e optimism in textul meu, pentru ca in jurul meu e mai multa liniste. Poate e doar o chestie de noroc personal, poate e un semn ca am dreptate, poate e o proasta interpretare :)) Sa asteptam!

Şerban Tomşa says
22 august 2010, 11:40

Liviu,
concluzia este că orice „purcea„ culturală poate fi ucisă prin înfometare... Artiștii adevărați se pot lupta cu foamea secole și milenii la rând...:)

mofturi says
22 august 2010, 21:50

Maneua nu moare. Maneua se transforma!

Liviu Drugă says
23 august 2010, 00:22

Serban, concluzia ta e dura si adevarata, totodata. Adevaratii artisti creeaza din pasiune, manelistii INCHEAGA din oportunism.

Mofturi, concluzia e dura si sper sa fie adevarata, :) in sensul ca transformarea manelei sa o faca mai putin sonora si mai putin provocatoare de comportamente belicoase in public.

abbilbal says
1 septembrie 2010, 17:29

Maneliştii nu din greşală sau zminteli sunt cum sunt. Ei sunt nişte teribilişti ignoranţi. Nu puţini au chiar studii superioare.
Maneaua este totuşi un gen muzical în comparaţie cu alte surse provocatoare de zgomote muzicale. Maneliştii trebuie respectaţi aşa cum îi respectăm pe iubitorii muzicii clasice. Fiecare cu gusturile lui.

Dar iubitorii de muzică audiată cu boxele trepidând, indiferent de genul muzicii, sunt lipsiţi de ceea ce românul numeşte "bun simţ". Poate printre ei mai sunt şi din aceia "tari de urechi". Dar aceştia, oare de ce nu-şi pun căştile pe urechi? Şi atunci cu siguranţă nu vor mai deranja pe auditorii ocazionali.

Liviu Drugă says
3 septembrie 2010, 08:01

abbilbal, excelenta definitia ta, "teribilisti ignoranti"! Insa, la o analiza mai profunda, din pacate vom vedea ca ignoranta pentru majoritate dintre ei este dusa la extrem, ceea ce se numeste "prostie".

Asa ziceam si eu, sa ii respectam ca pe o varietate de ascultatori din zilele noastre. Maneaua e un stil, corect, insa valorile promovate de ea sunt terbil de "jos", si avem noroc ca nu toata lumea e asa de "ignoranta" incat sa puna botul la sensul versurilor cu pricina.

"Botanisti" sunt totusi, iar ei pun boxele sa vibreze pana dincolo de bun simt.