Muribundă, maneaua horcăie-n coteţ

M-am plimbat si eu putin zilele astea. Cateva ore la mare (nici daca as fi putut, nu as fi rezistat mai mult in mediul ala tercios) si 3 zile la munte, dormind ca altadata in cort si adormind, langa foc. Dar nu asta e subiectul, rezervand pentru alt text o taioasa polemica, de va fi timp si chef, referitoare la diferenta dintre iubitorul de munte si indragostitul de mare.

La Vama Veche nu a fost nici o surpriza ca nu am auzit manele. N-am auzit nici pe drum spre mare, nici spre munte. La Plaiul Foii, intr-o vale plina de corturi, o singura data a explodat o productie manelifera, pentru 3 minute. Apoi linistea s-a cuibarit din nou printre noi.

Eu sunt convins ca manelele sunt pe cale de disparitie. Ea si-a luat avant in plin boom economic, cand, daca aveai niscaiva bani, puteai zilnic sa dai un tun imobiliar sau sa vinzi cate 3 masini aduse/furate din Germania. Azi, in ditamai fâsul economic, abia daca mai caraie maneaua intr-o rabla de provincie cu difuzorul smiorcait. Mica smerdoiala care aducea cate un merţan in curtea fiecarui ciuciumendel a disparut si ea. Exuberanta pustanului imbogatit peste noapte de matrapazlacurile cu terenuri ale taticului cu lanţuc de 2 kile la gat e amintire. Vlastarul cu jipan in curte si cu ciorba de ştevie in ceaunul din bucatarie nu mai are nici un motiv sa dea blana maneaua pe Magheru sau pe Calea Victoriei. Criza economica a adus tacerea in boxele manelistilor!

Odata cu fericirea s-a dus si tupeul. Nici un fan ale manelelor nu te mai priveste adanc si superior in ochi din masinile decapotabile. Din lipsa de bani de motorina, masina lata cu subwoofer cat portbagajul ruginit sta acoperita de praf si gainat in curte, printre oale si ulcele, sau in fata blocului din Ferentari.

Creatorii de manele, lipsiti de banii “fara numar” si de dedicatiile aferente, au ramas si ei fara motivatie si inspiratie, precum si fara invitatiile la emisiunile slinoase de televiziune. Manelistii, tristi si parasiti, sunt deci “in doliu” si murmura, poate, in gand “offf, viata mea!”. Maneaua horcaie neputincioasa in cotet ca o purcea care s-a ingrasat prea mult ca sa se mai poata misca. Taiati-o! Taiati-o cu manelele de-aici! :))

P.S. Aversiunea mea pentru manelisti este indreptata numai catre cei care asculta excesiv de tare acest gen muzical in spatiu public, dovedindu-se niste imparati neincoronati ai nesimtirii. Admiratorii civilizati ai manelelor au toata intelegerea mea: cu totii suntem supusi greselii :P