Uimiri din doua saptamani

In oraselul meu natal, acolo unde ma guduram pe langa vanzatoarea de la librarie sa imi opreasca vreo carte buna, dosind-o sub tejghea – pana in ’90, acolo unde mi se parea mereu ca o sa imi scape de sub nas chiar ultimul exemplar, ei bine, in Pucioasa mea, plina de sedii de banci goale, nu mai exista nici o librarie. Singurele carti pot fi cumparate de la chioscurile de presa (vreo 3-4), ca supliment de ziar, sau, de vrei din bibliografia gimnaziala, gasesti cateva la un chiosc metalic din piata de legume si fructe. Tot mai saraci, tot mai inculti…


La targul de carte, printre culoarele pustii, multe femei aveau in vestimentatia lor un element rosu aprins. Un domn in trening rosu plictisea vadit un al domn cu un discurs, soptit la ureche, despre teoria relativitatii si poezia lui Arghezi.


Tot la targul de carte, un barbos, catre alt barbos: Ma pish pe preturile lor mari si pe editurile astea inconstiente, hai sa bem o bere!


Fiica mea, catre mine, pe drum la intoarcere spre Bucuresti:

- Uita-te pe geam…

- Ma uit, si?... Ce? Doar case prapadite, ce sa vad?

- Ei, asa era si in Grecia, pe drumul spre Salonic.

Eu nu am fost in Grecia.


Dupa o ploaie grea, intr-o noapte, in Bucuresti mirosea a munte.


Pe o banca din parcul din Pucioasa, un tip canta la chitara ceva din Alifantis. In jurul lui vreo 20 de pustani il ascultau. Doi il ajutau: unul ii tinea in fatza caietul cu versurile, altul lanterna. Acum vreo 20 de ani, vara, si noi faceam la fel.


Un sofer de autobuz, melancolic: Ei, domne, pe mine ma cunoaste lumea. Faceam curse de Buzau acum cativa ani. Azi conduce un autobuz intre Pucioasa si Targoviste.


Comentariile sportive de la meciurile de fotbal erau adevarate somnifere pentru mine. Vuvuzele de la campionatul asta mondial au stricat tot farmecul retetei.


Stupida si fortata poveste din filmul Dream e scrisa de acelasi autor al delicatului film Spring, Summer, Fall, Winter… and Spring. Ce mult s-a schimbat Kim Ki-duk in 5 ani.


Doua persoane, cu traseul lor, cazare la cort, hrana de la supermarket, in Grecia, 10 zile: 600 de euro - anul trecut. Anul asta si-au propus sa iasa sub 500, ca e criza. Sunt inca pe drum.


Teleportarea cuantica s-a realizat la o distanta de 16 kilometri – cel mai mult de pana acum. Desi inca infinit prea departe de scenele din Star Trek, sunt convins ca in 20 de ani, lumea va arata cu totul altfel. Lumea virtuala a internetului, atat de uluitoare si promitatoare azi, va fi depasita.


Intr-o zi am lucrat la o scena din roman timp de 3 ore si am scris o pagina. Dupa aceea, a trebuit, obosit, sa ma culc. A doua zi am rescris scena, dezvoltata, in 2 ore, pe 4 pagini, apoi am citit cam jumatate din “Sa nu mori inainte de moarte” a lui Evgheni Evtusenko (buna carte, slab popularizata la noi)


5 Responses to "Uimiri din doua saptamani"

abbilbal

Nu ştiu cum se face dar ăn tot mai multe oraşe locul librăriilor este luat de nimic şi nimic este în capul a tot mai mulţi muritori.
Şi nu ştiu cum se face dar pentru mine este o plăcere să aud vuvuzelele CM_2010 care bornăie precum un roi de albine. Dar tot pentru mine este un chin să urmăresc un meci de fotbal până la sfârşit pentru că adorm şi dorm bine în "cântecul" vuvuzelelor.

Anton says
25 iunie 2010, 22:34

Interesante gânduri! Atât de interesante încât, pornind de la ele, m-am apucat să-mi dau şi eu cu părerea pe aici. Şi mi-am dat, mi-am dat, mi-am tot dat, până ce am constatat că torentul ăsta de comentarii se umflase în aşa hal încât depăşise - măcar ca spaţiu - volumul textului postat de tine.
Aşa că mâine, poimâine, o să mi-l expun pe propriul blog, n-o să-l îndes pe aici.
N-o să o fac chiar de azi fiindcă am pus deja un fragment din romanul la care scriu şi ezit în a mări ritmul de postări pe blogul propriu. Scriitor, scriitor, dar nici să-mi sufoc cititorii cu o asemenea avalanşă de texte. Şi lungi, pe deasupra...
Sper ca şi mâine să mă mai ţină entuziasmul şi să fiu măcar mulţumit de ceea ce am notat azi.
Oricum, ţin să-ţi mulţumesc pentru provocarea pozitivă pe care am găsit-o citindu-ţi incitantele "uimiri".
P.S. Spor la treabă, inspiraţie şi mult succes în privinţa romanului!

Şerban Tomşa says
25 iunie 2010, 23:23

Liviu,
foarte frumoase rândurile tale... Te felicit pentru truda sublimă cu care îţi construieşti romanul !
A dispărut şi din Videle singura librărie existentă acolo mulţi ani. Mai este în piaţă un fel de chioşc micuţ...
Ştii că aveam un coleg de facultate din Pucioasa ? Se numeşte Doru Mareş şi e acum critic teatral... Pe vremuri era prieten de familie cu Manolescu..

Liviu Drugă says
26 iunie 2010, 01:37

Serban, il cunosc foarte bine pe Doru, pe vremuri ne vedeam f des. Din pacate nu l-am mai intalnit de mult. Stiu ca e critic.

Liviu Drugă says
26 iunie 2010, 14:42

@abbilbal: sper ca vremea librariilor sa se intoarca in curand. Odata erau autobuze cu carti care faceau turul satelor... AZi ideea asta ar parea nebuneasca.

In locul meciurilor vuvuzelite incerc zilele astea sa adorm in anostele si inutilele talk showuri despre salarii mici si mare si despre iadul crizelor economice inaltzat in tara noastra :)

@Anton: astept sa apara torentul :)pe blogul tau - deci sa te tina etuziasmul. Pana atunci o sa iti citesc bucata de roman.

@Serban: recunosc ca uneori merge foarte greu cu scrisul. Sotia mea imi spune ca ar putea sa fie si din cauza exigentelor pentru care sunt, intr-un fel, :)) faimos