Desenez color pe si cu telefonul mobil (3)

Unele desene au legătură cu cartea mea, altele... nu stiu de unde au venit. Am descoperit ca, desenand, inconstientul rezolva niste aspecte din roman si, uneori, aduce chiar unele extinderi nebanuite, total demente. Insa acum nu stiu cate din noile căi deschise vor ramane pana la final.

Marele Înghiţitor de Boxe


Fotomodel cu limba prelungă


Domnul din miezul pădurii


Melcii bagabonţi



Familia de grădinari înaripaţi




Crocodilul cu ochii pe bot

11 Responses to "Desenez color pe si cu telefonul mobil (3)"

chrysallidis says
12 iunie 2010, 01:36

eu zic sa lasi telefonul mobil si sa pui mana pe un creion si-o foaie....
îmi place fotomodelul cu limba prelunga" deşi pe mine mă duce cu gândul la ceva nemaivăzut...aripi crescând din limbă...ehe.
spor şi multă inspiraţie.
cine ştie, poate şi ilustrezi propria-ţi carte :)

ramiana says
12 iunie 2010, 05:45

"Familia de gradinari inaripati" si "Melcii bagabonti"ar avea ceva sanse ... O sa incerc sa citesc cartea la care scrieti in timp ce "pictati" respectivele lucrari.

Anton Marin

Foarte interesantă traiectorie plastică! Întâi şi întâi a fost un fauvism destul de apăsat, deşi cumva atenuat în dramatismul său prin nuanţele ludice. Acum traversezi o pronunţată perioadă Matisse - curioasă influenţă dată de dicteul grafic exercitat de inconştient -, plină de sinuozităţi şi de trangresiuni ce conţin o tensiune difuză a ideaticii, deşi precumpănitoare e simplitatea liniei. Corespondenţa dintre desen şi scriere (încă necunoscută de public) e cu atât mai incitantă cu cât acesta, după afirmaţiile autorului, fluidizează procesul literar de creaţie. În fond, textul are pulsiuni şi iniţiative proprii, unele care îl pot surprinde uneori chiar pe scriitor. Iar aceste tendinţe se mulează pe alcătuirile plastice, care îi oferă un alt tip de concreteţe.
Să vedem ce va urma...

Liviu Drugă says
12 iunie 2010, 10:53

@chrysallidis, pe masura ce liniile mele inchid forme tot mai coerente, chiar ma gandesc sa ilustrez cartea, desi sunt constient de nivelul scazut al indemanarii mele. si aici intervine mica problema: imaginatia mare e inghitita de mica dibacie... :)) Dar ma consoleaza gandul ca pana termin cartea, imi mai sporeste si dibacia...

@ramiana, apreciez curajul tau de a incerca sa intelegi cartea din "lucrarile" astea. Eu zic sa ai rabdare ca inainte sa inteleg eu despre ce e vorba:)) Cum zicea Anton Marin, desenele astea, sau ce-or fi ele, fluidizeaza niste tensiuni "narative" de care devin constient in timp ce desenez...

@Anton Marin, Daca vreodata o sa am vreo expozitie (pervers gand pentru unul care scrie un roman), vei fi unul dintre invitatii-vorbitori. Dincolo de gluma, ai dreptate in ce zici: influentza e reciproca - dinspre desen la text si invers. Fluiditatea cred ca este cel mai potrivit concept care defineste dublul fenomen. E dublu, pentru ca ambele expresii - plastica si literara, co-existau inca de la inceputuri, acum doar desenul iesind la iveala.

"Sa vedem ce va urma" zici tu la final. Crede-ma, sunt la fel de curios... :)))

Anton says
13 iunie 2010, 20:52

Nu mi se pare în niciun caz un gând pervers. În fond, fiecare îşi alege mijloacele de exprimare pe care le consideră potrivite unei idei şi/sau unui moment. Uneori anumite teme par să se coaguleze mai bine într-un anume spaţiu. Alte ori, după un timp, regândim totul şi sesizăm că o anumită temă ar fi mai bine sau mai mulţumitor exprimată altfel, într-alt mod. Iar acest mod poate merge de la a schimba registrul unui text, până la a-l schimba într-o imagine fotografică, într-un desen, o pictură ori chiar într-o temă muzicală, depinde înspre ce avem înclinaţie şi, evident, cât de temeinic e acest talent. Se poate întâmpla, totodată, ca o călătorire prin desen să ajute la cristalizarea mai temeinică a unei scrieri. Victor Hugo, ca să dau un exemplu celebru, se oprea când şi când din scris pentru ca să deseneze ceva legat chiar de carnea romanului sau a poemului la care lucra. Iar autorului francez i s-au organizat, şi nu o dată, expoziţii de desen foarte interesante.
Nu ştiu ce decizii o să iei în această privinţă şi cât de hotărât sau de glumeţ eşti în a-ţi materializa această iniţiativă. O ilustrare grafică ulterioară a creaţiei romanului poate fi adăugată cărţii sau nu, în funcţie de cum o gândeşti. Desenul poate rămâne doar la faza alchimică a genezei literare sau poate fi folosit ca adjuvant editorial. Vonnegut, ca să dau alt exemplu, şi-a folosit foarte iscusit desenele proprii pentru a-şi exprima cu şi mai multă forţă umorul epic într-un mod pe care îl găsesc chiar foarte reuşit.
Dacă hotărăşti să organiezezi o expoziţie, voi fi onorat de invitaţie, deşi, mai ales după anumite probleme pe care le-am avut, nu excelez prin dicţie. Oricum, pot veni înarmat cu cartoane, a la Bob Dylan...

abbilbal says
15 iunie 2010, 12:30

Domnule dragă, zua bună.

Gata m-am protocolizat destul, dar asta nu înseamnă că nu respect gazda pe mai departe.

Desenele pe telefon nu le găsesc stângace. Eu am încercat să scriu cu "şobolanul" pe calculator şi a ieşit ce se vede în butonul de început al blogului. Mi-a plăcut, mai ales că seamănă cu scrisul unui copil neştiutor de carte, dar să nu crezi că fac aluzii la desenele tale, care sincer îmi plac. Vreau să scot în evidenţă că pe telefon, oricât te-ai strădui, nu vei putea scoate linii drepte. Şi tocmai ăsta este farmecul desenelor pe telefon.
Să ai parte de o zi bună pentru a putea lucra în linişte şi pace. Doamne ajută!

Liviu Drugă says
17 iunie 2010, 14:18

@Anton Nu stiu ce va fi sa fie cu aceasta inclinatie, in joaca, spre desen (deloc noua dealtfel), dar ea da din coate sa iasa in fatza mai ales de cand evoluez cu romanul. Cum ziceai si tu, unele forme sunt mai pretabile la vizual.

De va fi acea expozitie, te astept cu cartoanele :)

@abbilbal Ma bucur ca iti plac liniile mele, care chiar sunt ca ale unui “copil nestiutor de desen”, ca sa te parafrazez. Nici nu imi fac iluzii ca liniile ar putea iesi mult mai drepte de atat pe telefon, insa ma bazez pe voi ca le indreptati cu puterea mintii domniilor voastre. Dar, sincer va zic, mare tihna se abate asupra mea cand stau tolanit in pat sau pe o banca de parc cu telefonul in brate. La final, daca iese si o chestie care sa imi placa, ma si minunez cum de am stat eu cufundat minute in sir in perimetrul ala mai mic de-o palma. Ca un Gulliver in tara piticilor diletanti in ale graficii :)

karina says
7 iulie 2010, 01:15

Spune un expert: io! Sunt ok, sunt faine!! in te re san te!

Liviu Drugă says
7 iulie 2010, 09:33

@karina: iti dai seama ca, dupa interventia ta de aici, m-am dus si am luat telefonul Taniei (fiica mea) incercand sa mai desenez. :) La ora 2 a.m. unica mea incercare a fost rateu clar.

Am adormit in gand cu silabele, despartite de tine aici, inghesuindu-se unele in altele, in vreme ce, sub pat, telefonul chelacaia de prea putina baterie.

Iau randul scris de tine ca pe o incurajare! Ce sa fac? :)

karina says
7 iulie 2010, 14:58

Io sunt pictor, de monumentale si iconografie dar pictor:) Desenele tale aseara mi-au dat niste idei, mamaaaaa ai sa vezi ce voi face eu cu ele..daca poti mai fa cateva, te rog!
adresa mea e paraiszt@yahoo.com, trimite-le pe mail.

Liviu Drugă says
8 iulie 2010, 14:45

Cum prind ceva timp si chef (pe langa tel fiicei), mai "bag" cateva desene. Abia astept sa vad ce a iesit din ce te-a inspirat de la mine, de aici...