Vanzatoarele joaca “ŢOMANAP”


Unul dintre magazinele pe care le frecventez din greu dar fara entuziasm (ca pe orice magazin care nu vinde carti sau electronice) este unul “de cartier”, maricel, si deci se numeste supermarket. Pentru ca le vad in fiecare zi, am ajuns sa ma familiarizez cu toate fetzele vanzatoarelor care se perinda aleatoriu pe la cele patru case de marcat. Exista si un vanzator, un pusti finutz, cu parul lung pana la umeri si ondulat, ten albicios, cu maini delicate. Pare un tip inteligent, chiar te miri ce cauta acolo. Lui ii zic “Bebelusul”.
“Cocheta trecuta” este o doamna subtirica, in pragul pensionarii, care te priveste, uneori cu superioritate pe care n-am inteles-o niciodata, peste ochelarii ingusti, asigurati cu snur. Aerul de cocheta nemultumita de locul de munca se opune puternic degetelor ei crapate si aspre.
“Vacutza de bariera” este blonda (vopsita) grasuna, cu fatza ascutita si ochi apropiati. Am numit-o asa pe tanara mereu sictirita pentru privirea ei “neterminata”, ratacita si spalacita.
“Aschimodia” este fata subtirica si maruntica, care pare mereu plina de energie, desi intr-o dimineata am surprins-o toropita rau in spatele unor ochi mototolitzi de somn mama-mama!
“Casnica supusa” tine privitorul departe, tocmai pentru ca nu are nimic personal in miscari. Daca te uiti atent, asa ca mine :) – iti dai seama ca face totul cu grija mare pentru a nu fi bagata in seama. O ajuta si fizicul, nimic stralucitor, nici groaznic, nici rapitor. O femeie la casa ei. De marcat.
De multe ori m-am intrebat cum le e viata acestor vanzatoare la un serviciu prin care atatea vieti intra si ies, zilnic, fiecare cu probleme lui, cu indiferentele si cu gandurile lui de achizitie. Azi am primit un raspuns.

- Auzi, fata? Rio de Janeiro, striga Vacutza de bariera, sprijinita in asa fel pe tejghea, incat nu poti sa zici daca pozitia ei e indecenta, in timp ce da restul cumparatorului, care eram eu intamplator, sau doar sta putin mai relaxata la locul de munca.
E dimineatza. Supermarketul e aproape gol, ca un stadion de fotbal inaintea meciului. Aschimodia ordoneaza niste brichete intr-o, la casa 4. Bodyguardul, un slabanog la 1,60 m, cauta ceva “discret” in nas, inghesuit intre raftul pentru bagaje si cosurile pe care se preface ca le aranjaza. “Casnica supusa” sterge cu o carpa umeda usile glisante de la intare.
De la casa 1, Vacutza striga iar:
- Rio de Janeiro! Cuvintele ei ma asurzesc pe mine, care sunt aproape de ea, nu dar ajunge la colega ei de serviciu. Mai trece 2 produse prin infrarosu si, sictirit-tolanita, mai striga odata. Intre timp, bodyguardul care, pare-se, gasise ce cauta in nas, se apropie de noi:
- Nu e!
- Cum sa nu fie? Blonda vopsita e putin surprinsa de interventia tanarului cu tubul de gaz la brau.
- Rio de Janeiro nu e nume de apa, adauga neutru si nepasator aparatorul supermarketului, verificandu-si nasul de posibile urme ale cautarii.
- Du-te, ma, d-aci. “Rio” inseamna “râu”. Fatăăă, mai zbiera odata, chiar in urechea mea de asta data, auzi? Rio de Janeiro, auzi?
Cand ies, aparatorul cu tubul, catre casnica supusa spalatului de geam:
- Iara joaca astea “ŢOMANAP”



0 Responses to "Vanzatoarele joaca “ŢOMANAP”"